Sămânța bună
Bunătățile Domnului
Tu cercetezi pământul, îl adăpi și-l umpli de bogății … Încununezi anul cu bunătățile Tale și pașii Tăi varsă belșugul.
Psalmul 65.9,11
Câtă nevoie avem de bunătățile și de îndurările Domnului în viață! Ce-ar fi viața noastră fără bunătățile lui Dumnezeu? Un poet creștin spunea:
Aș fi un bulgăre de gheață,
Un chip de humă fără viață,
O stâncă-nvăluită-n ceață
Și-o noapte fără dimineață.
Avem nevoie de dragostea Domnului și Mântuitorului nostru în viața de toate zilele, așa cum avem nevoie de aer. Preocupându-ne mereu cu ceea ce a făcut Mântuitorul sufletelor noastre, vom constata că pașii Săi revarsă belșugul binecuvântărilor cerești.
Cercetarea Scripturii ne va conduce să recunoaștem că Domnul Isus a mers pe drumul calvarului, ca să nu fim nevoiți să mergem noi pe acest drum greu în viață, că a purtat povara vinei noastre, pentru a ne elibera de păcat și de moarte. Fiindcă Domnul Isus a acceptat să coboare în apele adânci ale morții, „Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi …“ (Filipeni 2.9,10). Lucrarea noastră înțeleaptă este să glorificăm acest Nume care încununează anul cu bunătate.