Sămânța bună

Slava Domnului
Domnul este înălțat mai presus de toate neamurile; slava Lui este mai presus de ceruri. Cine este ca Domnul?

Psalmul 113.4,5

Trebuie să recunoaștem că percepția noastră despre măreția infinită a dragostei dumnezeiești este adesea mică. Slava Domnului este mai presus de ceruri. Splendoarea măreției Domnului este de așa fel, încât îngerii se apleacă în adorare. Ce lucru măreț că Domnul Isus Hristos S-a întrupat și a coborât la noi! Și cât de smerită a fost viața binecuvântatului Domn al gloriei aici, pe pământ! Mai mult chiar, și ca Om, El S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.

Pe bună dreptate, putem întreba: Cine este ca Domnul și Mântuitorul nostru? De dragul nostru, Mântuitorul a coborât pe pământ, un loc asociat cu suferințe și cu lupte mai profunde decât pot concepe mințile noastre. A lăsat deoparte cetatea imperială Roma, cetatea regală Ierusalim și a ales Betleemul, deși era neînsemnat între cetățile țării; mai mult, a lăsat deoparte chiar și modesta ospitalitate pe care o putea oferi un han și a ales adăpostul unui staul. Acolo, în grajdul din Betleem, Cel ale cărui zile sunt din veșnicie a fost născut și așezat într-o iesle. Și măreția dragostei Sale față de omul căzut în prăpastia păcatului a continuat și s-a arătat în mod desăvârșit în jertfa Mântuitorului la crucea de pe Golgota. Acolo Mântuitorul Isus Hristos a purtat păcatele tuturor celor care vor crede în El pentru a fi mântuiți. Ce istorie minunată a măreției dragostei Lui dumnezeiești!