Sămânța bună
De la Mecca la Hristos (2)
Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite și gândite de firea păcătoasă.
Efeseni 2.3
„Sfânta piatră neagră“ este considerată cel mai sacru obiect din lume. Mecca este situată în Arabia Saudită, pe țărmul Mării Roșii, fiind locul de naștere al profetului Mahomed. Orice musulman își dorește să viziteze Mecca măcar o dată înainte de a muri. Acolo, mahomedanul despre care vorbim a adunat, după regulament, 49 de pietre, mai mari decât un bob de mazăre, dar mai mici decât o boabă de fasole. Pe acestea le-a aruncat spre stâlpii „marelui diavol“, câte șapte la fiecare, în timp ce exclama: „În numele dumnezeului celui atotputernic fac lucrul acesta și din ură față de diavol și spre ocara lui“.
După multe Luni, de pelerinaj anevoios din sanctuar în sanctuar, unde s-a supus peste tot ceremoniilor regulamentare, cu perseverență emoționantă, acel mahomedan a ajuns la Port Said și a cumpărat un bilet spre Cairo. „La Ismailia – povestea pelerinul însuși – inima mi-a devenit foarte neliniștită și i-am spus însoțitorului meu: «Parcă mă simt îndemnat să merg de aici la Suez». Prietenul meu mi-a răspuns: «De ce la Suez? Acolo nu este nimic de luat pentru noi». Și s-a opus tare planului meu. Dar eu am rămas neclintit în hotărârea mea, am dat biletul înapoi și am cumpărat altul, spre Suez, cu toate că nu știam din ce motiv, în afară de faptul că mă atrăgea acolo o anumită putere. Ajuns în Suez, am pribegit fără niciun plan pe străzile orașului. Într-o zi am văzut o prăvălie deschisă, la geamul căreia atârna un afiș, pe care erau scrise cuvintele: «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă».“