Sămânța bună

De la Mecca la Hristos (3)
Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă … învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit.

Matei 11.28,29

„M-am mirat și i-am spus prietenului meu: «Oare cine poate fi proprietarul acestei prăvălii? Nimeni nu trebuie să folosească asemenea cuvinte și nu trebuie să facă o asemenea invitație, decât numai Allah». Prietenul meu a răspuns: «Nu știi că suntem în țara faraonilor? Cu siguranță că omul trebuie să fie foarte fudul, datorită averii și a mărimii lui și de aceea vorbește așa lăudăros». Am mers mai departe, dar acele cuvinte minunate au rămas întipărite în inima mea; nu mai puteam să scap de ele și am zis: «Trebuie să-l întreb pe omul acela dacă dă odihnă celor trudiți». După-amiaza m-am întors la acea prăvălie, dar afișul dispăruse. Acum tovarășul meu încerca să mă abată de la intenția mea de a cerceta temeinic problema cu afișul și cuvintele de pe el, dar eu i-am răspuns că nu voi pleca din Suez înainte de a obține o informație despre acel om care promite odihnă celor trudiți. Căci, vai! Aveam atâta nevoie de odihna inimii! Așa că într-o zi mi-am luat inima în dinți, am intrat în prăvălie și i-am întrebat pe cei doi domni prezenți ce au de vânzare. Atunci mi-au arătat un Nou Testament și mi-au dat de înțeles că ar avea un depozit cu Sfintele Scripturi, adică Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu. Curând m-am trezit angajat într-o conversație profundă cu cei doi bărbați. Prietenul meu încerca să mă împiedice să cercetez Cuvântul lui Dumnezeu, dar trei zile eu am citit din prețioasa Carte aproape fără să mănânc și fără să dorm.“