Pâinea zilnică

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, ... aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său.

Deuteronom 32:11, 12

Schimbările care survin în vieţile noastre produc, deseori, în lăuntrul nostru sentimente care se contrazic. Aşteptăm schim- bările nerăbdători, şi în acelaşi timp ne este groază de ele.

Prima schimbare mare din viaţa mea a avut loc atunci cînd am început să merg la şcoală. Locuiam la o fermă în Dakota de Nord, şi nu am avut contact pînâ atunci decît cu cîteva rude şi cîţiva prieteni. Nu mi-a plăcut ideea de a fi cu copii pe care nu-i cunoş- team - unii din ei provenind din alte medii culturale. Dar totuşi doream să fiu „destul de mare" ca să traversez cîmpul pînă la şcoală, împreună cu verişorii mei. Din fericire, colegii de clasă au fost prietenoşi, astfel că mi-a plăcut la şcoală. Acele schimbări timpurii au fost bune pentru mine.

Şi israeliţii trebuie să fi încercat aceleaşi sentimente con- tradictorii atunci cînd s-au pregătit să cucerească Ţara Promisă. Planul de a intra într-o ţară „unde curge lapte şi miere" era grozav, dar le era teamă de vrăjmaşii lor. De aceea, Moise le-a pus în faţă un tablou. El le-a vorbit despre puii de vulturi care nu vor să-şi părăsească cuibul şi să-şi încerce aripile. Dar spre binele lor, vulturul mamă trebuie să-i oblige să-şi părăsească cuibul, iar după aceea planează în jurul lor ca să le asigure protecţia.

întocmai după cum puii de vultur n-ar zbura niciodată dacă nu ar fi împinşi din cuibul lor, nici noi credincioşii n-am învăţa să urcăm spre culmi, dacă Dumnezeu nu ar produce forţat anumite schimbări în viaţa noastră. N-avem de ce să ne temem. El ne asigură de dragostea şi grija Sa, oricît de mari vor fi schimbările. - H.V.L.

Viaţa mea-i în mîna Tatălui meu,

Şi ce-aş putea dori sau cere mai mult?

Căci El care mi-a croit cărările mereu

Mă va călăuzi pînă la sfirşit de drum. - Fraser

Poate că ajungem. în situaţii care depăşesc

posibilităţile rezervelor noastre, dar ele nu vor

depăşi niciodată resursele lui Dumnezeu.