Pâinea zilnică

Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul.

Iosua 14:12

Marele violonist italian Nicolo Paganini (1782-1840), a voit ca după moartea lui, excelentul său instrument să ajungă în Genova, oraşul său natal. Testamentul lui punea o singură con- diţie. Pe vioara aceea nu trebuia să se mai cînte niciodată; să fie pur şi simplu expusă într-o vitrină. Lucrul acesta nu este însă bun pentru un instrument cu coarde meşteşugite cu atîta îndemînare. Ca să-şi păstreze frumuseţea şi valoarea, el trebuie să fie folosit şi mînuit cu regularitate. Datorită cererii lui, minunata vioară nu a ajuns decît o simplă piesă de muzeu.

Principiul reîntineririi prin folosire se aplică şi la oameni. Vă aduceţi aminte de Caleb? La vîrsta de 85 de ani era încă tare. El nu a permis ca anii mulţi să constitue o ameninţare pentru el şi să-l tragă în jos. Dimpotrivă, şi-a dat seama că atîta timp cît mai are putere şi mai poate poseda pămînt, era de datoria lui să pună mîna pe el. Aşadar, a pornit la luptă. Cu o mare încredere în Domnul, El a cucerit Hebronul pentru poporul lui, alungînd duş- manii. Gîndiţi-vă ce ar fi pierdut dacă s-ar fi pensionat la 65 de ani. Ca şi Caleb, noi trebuie să continuăm să fim activi. Cînd ne punem pe raft, ne pierdem folosinţa. Atîta timp cît Dumnezeu ne mai păstrează suflarea, lucrul pe care-l avem de făcut pe pămînt nu este împlinit. Este adevărat că o lăsăm mai încetişor şi că trebuie să mai încetinim ritmul, dar există întotdeauna „un munte" pe care să-l urcăm pentru Domnul.

Fii un soldat care luptă cu arma rugăciunii. Participă într-un proiect al bisericii tale. Oferă-te să-i ajuţi pe oameni în orice mod posibil. Nu deveni însă o rămăşiţă pămîntească „pensionată".

îmbătrîneşte, dar nu da înapoi,

Căci bătălia este încă-n toi;

Mergi înainte fără oboseală,

Pînă la victoria finală.- Anonim

Nu putem evita îmbătrânirea, dar putem evita răcirea.