Pâinea zilnică

Text: Psalmul 48

E NEVOIE DE TIMP

Eram împreună cu un prieten, în drum spre un magazin de produse metalo-chimice, cînd am decis să ne oprim puţin la o cafenea, să servim o prăjitură. In timp ce stăteam de vorbă, prietenul meu s-a oprit şi mi-a arătat un afiş fixat pe peretele din spatele tejghelei. El conţinea peisajul unui lac liniştit. Un tată şi fiul lui pescuiau dintr-o barcă cu vîsle, cînd încă abia mijea de ziuă şi o pîclă uşoară mai persista deasupra apei. Totul era tăcut şi liniştit. Barca stătea nemişcată pe apa liniştită, iar cei doi pescari priveau două plute nemişcate pe lacul netulburat. Liniştea şi ne- mişcarea mi-au lăsat o impresie copleşitoare. In colţul acestui afiş erau tipărite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte sună pentru noi ca şi cînd ar fi într-o limbă străină. Tindem să accelerăm în viaţă aşa cum facem şi cu maşinile noastre pe autostrăzi - gonind mai tare decît ar trebui. Vieţile noastre sînt estompate de activităţi frenetice. Sîntem pe „banda de viteză", gonind cu viteza maximă pe care ne-o permit trupurile şi minţile noastre. Făcînd lucrul acesta, deseori uităm de Dumnezeu.

Da, cu toate că activităţile care împreună alcătuiesc viaţa sînt importante, ele incluzînd munca noastră şi activităţile din biserică, este posibil să-L fi lăsat pe El undeva într-un ungher prăfuit. Va trebui să reducem viteza şi să facem ceea ce a făcut autorul Psalmului 48. El s-a gîndit la Dumnezeu şi la bunătatea Lui. Şi lucrul acesta ia timp.

Dacă crezi că tu nu ai timp să te opreşti din cînd în cînd din goana vieţii, mai gîndeşte-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te vrea să-ţi faci timp pentru El. - D.C.E.

în mijlocul cursei vieţii agitate,

Zarul morţii se aruncă-n eter.

Trăim pentru lucruri în timp încadrate,

Uitînd că sînt umbre ce pier. - D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu este o investiţie în eternitate.