Domnul este aproape GBV
Și I‑au adus un surd care nu putea vorbi bine și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el.
Marcu 7.32
Ne stă în atenție scena care se derulează cu ocazia vindecării unui surdomut. Formalismul mai‑marilor lui Israel apăsa greu asupra Domnului, căci, prin interpretările și prin aranjamentele lor suplimentare, ei răstălmăceau poruncile lui Dumnezeu. Domnul le condamnă comportamentul prin cuvinte severe, apoi Se retrage. Unii însă dau crezare harului și puterii Sale, Îl găsesc pe Domnul și îl aduc pe surdomut la El. Acum Domnul îl ia deoparte pe bolnav, dincolo de privirile mulțimii necredincioase. Vindecarea va fi un eveniment personal, petrecut doar între El și cel suferind. Domnul privește spre cer, unde se găsește izvorul harului divin, un izvor care nu seacă niciodată. Prin suspinul Său, El face din necazul omului pe care îl atinge propriul Său necaz. Apoi îi deschide urechile și îi dezleagă limba.
Această istorisire ne face să ne gândim la acele împrejurări din viața noastră când am fost surzi la glasul lui Dumnezeu și deci incapabili să‑I prezentăm corect necazul nostru în rugăciune. Atunci Păstorul cel bun ne‑a luat cu dragoste deoparte și ne‑a deschis urechile către gândurile Sale. Prin aceasta, El ne‑a făcut capabili să judecăm corect situația. Dacă ne lăsăm conduși de gândurile și de Cuvântul Său, rugăciunile noastre vor fi în concordanță cu El. Atunci vom vorbi corect înaintea tronului Său de har, adică ne vom ruga în Numele Lui. Acestea sunt rugăciunile pe care El le ascultă!
„Și le‑a poruncit să nu spună nimănui.“ Ca Slujitor și Rob desăvârșit al lui Dumnezeu, El ordonă păstrarea în taină a acestei minuni, pentru că nu caută să le fie oamenilor pe plac. În același fel, și astăzi există o părtășie ascunsă cu Domnul și o experiență personală cu El, care nu trebuie făcute public.
Când oamenii aud de vindecare, sunt uimiți și rostesc vorbe de laudă: „Toate le face bine“. Aceste cuvinte impresionante ale lor, spuse cu privire la întreaga viață și lucrare a lui Isus Hristos, nu trebuie considerate nicidecum a fi un indiciu al îndreptării comportamentului lor greșit, căci ei trâmbițează această minune în ciuda instrucțiunilor Domnului de a nu spune nimănui despre ea.
M. Billeter