Domnul este aproape GBV

În cartea 2 Samuel descoperim impresionanta istorie a lui Itai din Gat. Când David a trebuit să fugă din pricina răscoalei fiului său, mulți din popor l‑au lepădat pe David și l‑au urmat pe Absalom. Dar Itai, acest străin, un gatit, ia atitudine și spune: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că, în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și slujitorul tău“ (2 Samuel 15.21). Vedem aceeași predare a inimii și la Elisei (2 Împărați 2.2,6). De asemenea, Petru răspunde într‑un mod cu totul admirabil în Ioan 6.68: „Doamne, la cine să plecăm? Tu ai cuvintele vieții veșnice“!

În inima fiecărui credincios există dorința de a‑L urma pe Domnul Isus. Acolo unde lipsește cu totul această dorință, este o dovadă clară că acea persoană nu este credincioasă și că nu are nașterea din nou. Oricum, pentru noi se pune întrebarea dacă suntem dintre aceia cărora li se atribuie cuvintele din Apocalipsa 14: „Ei sunt aceia care‑L urmează pe Miel oriunde merge El“.

În Matei 14.29 citim despre cei doisprezece ucenici că erau în corabie. Însă numai Petru a părăsit corabia ca să fie cât mai aproape de Isus. Oare ceilalți nu‑L iubeau pe Domnul? Cu siguranță Îl iubeau! Dar, pentru a fi aproape de El, trebuia plătit un preț, iar prețul era prea mare pentru ei. Ar fi trebuit să părăsească corabia, care era singurul mijloc omenesc de a pluti pe apă fără să se înece. Deci trebuia să părăsească un bun în care își puseseră tot sprijinul și să se încreadă numai în El.

H. L. Heijkoop