Domnul este aproape GBV

Frații lui Iosif auziseră cuvintele pline de har ale acestuia atunci când au rămas singuri în prezența lui, însă, necunoscându‑i inima, au pătruns foarte puțin deplina și profunda însemnătate a cuvintelor lui. La fel pot sta lucrurile și cu noi: este posibil să avem o cunoștință bună a cuvintelor Scripturii, și totuși să fim ignoranți față de mărețele adevăruri pe care aceste cuvinte le transmit. O înțelegere adevărată poate fi obținută doar prin cunoașterea lui Hristos.

De aceea apostolul se roagă „ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui“ (Efeseni 1.17). Cunoașterea teologică – cunoașterea limbilor grecești și ebraice – oricât de folositoare și la locul lor pot fi acestea, nu ne vor da niciodată duhul de înțelepciune și de revelație. O astfel de cunoaștere poate da o anume înțelegere a literei revelației, dar nu a spiritului revelației. Noi trebuie să cunoaștem gândul lui Hristos și să înțelegem cuvintele Lui.

Scriptura vorbește despre cunoștința exterioară, pe care o persoană o poate dobândi prin auzire sau vedere, și despre cunoștința interioară, care este acea deprindere personală prin care ajungem să cunoaștem gândul unei persoane. Despre această cunoștință interioară vorbește Pavel atunci când spune: „Să Îl cunosc pe El“. Și aceasta este ceea ce ne lipsește adesea. Cunoaștem și ne bucurăm de lucrurile glorioase pe care El le‑a făcut, dar nu cunoaștem inima Aceluia care a făcut așa de mult pentru noi, în așa fel încât să putem spune: «Știu ce simte El pentru mine».

H. Smith