Domnul este aproape GBV
După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
Ioan 18.1
Părăsind camera de sus, Domnul trece împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron. Iuda cunoștea acest loc unde Domnul și ucenicii se retrăgeau adesea. Ajuns în grădina Ghetsimani, El Se desparte de ucenici și îi ia cu Sine doar pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. Aceștia trei fuseseră cu El și pe muntele schimbării la față, iar acolo adormiseră în prezența gloriei Sale. Acum îi ia cu Sine în grădină, iar ei adorm în prezența suferinței Sale. Așa este omul, așa este natura umană. Așa suntem și noi – și eu și tu. Putem fi la fel de indiferenți cu privire la gloria Lui, ca și la suferințele Lui.
Domnul pleacă puțin mai în față și Se roagă, în timp ce ei dorm. Privind la ceea ce Îi stătea înainte, ne gândim la câtă tristețe trebuie să fi umplut inima Mântuitorului. Toată răutatea omului avea să se abată asupra Lui, iar Dumnezeu Însuși urma să‑L părăsească. Ce pahar cumplit Îi stătea înainte! „Isus, știind ce avea să vină asupra Lui, a mers înainte“ (Ioan 18.4). El știa perfect de bine tot ceea ce avea să sufere și a mers înainte, ca să sufere totul. Cât de mult a simțit El toate acestea: trădarea lui Iuda, lepădarea de către Petru, părăsirea din partea tuturor celorlalți ucenici, respingerea de către poporul Său, ispitirile vrăjmașului, purtarea păcatelor, părăsirea de către Dumnezeu, mânia, judecata, moartea!
W. T. P. Wolston