Domnul este aproape GBV
Măreția lui Hristos în Epistola către Evrei (5) – O bogăție mai măreață
Prin credință, Moise, când s‑a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit Egiptul, netemându‑se de mânia împăratului, pentru că a stăruit, ca văzându‑L pe Cel nevăzut.
Evrei 11.24‑27
Ce contrast uimitor ne este prezentat în aceste versete, în ce privește alegerea prin credință a lui Moise și alegerea comorilor ce îi stăteau înainte! Ce exemplu pentru toți cei credincioși, indiferent de timpul și de dispensația în care trăiesc!
Moise a făcut trei lucruri: a ales, a socotit, a privit. A putut să le facă pe primele două datorită celui de‑al treilea: prin credință, el L‑a văzut pe Cel nevăzut. Moise a făcut alegerea și calculul, fiindcă a privit înainte la răsplată. Prin credință, el L‑a văzut pe Cel nevăzut, iar acest lucru i‑a dat putere să sufere ocara identificării cu Hristos și cu poporul Său. Această ocară a fost pentru Moise o mai mare bogăție decât toate comorile Egiptului. Fără îndoială că Egiptul avea multe să‑i ofere. Fiind fiul fiicei lui Faraon, Moise ar fi avut faimă, bogății, putere și orice fel de desfătare pe care lumea o putea oferi. Totuși, pentru Moise, comorile Egiptului au pălit în lumina „bogățiilor lui Hristos“.
Ce înseamnă această „bogăție mai mare“? Cum o putem înțelege în contextul creștin? Apostolul Pavel vorbește în Efeseni despre „bogățiile harului Său“ (Efeseni 1.7; 2.7), despre „bogățiile în glorie“ (Efeseni 1.18; 3.16) și despre „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8). Deși Hristos a fost bogat, El S‑a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți (2 Corinteni 8.9). Există o comoară în cer pentru cei care Îl urmează (Matei 6.19,20). Fie ca exemplul lui Moise să ne încurajeze pe toți!
B. Reynolds