Domnul este aproape GBV

O severitate excesivă, necumpănită, care nu face distincție între greșeală și greșeală după gravitate, care nu ține cont de caracterul sau de temperamentul copilului, mai mult sau mai puțin sensibil, care nu administrează corect pedeapsa, ci cu mânie, ca și cum s‑ar răzbuna din pricina unei insulte personale, uitând că are de aplicat o disciplinare spre binele copilului, în așa fel încât copilul, chiar primind pedeapsa, să nu se îndoiască de faptul că este iubit, sau care nu conștientizează că o amestecă cu o indulgență nepermisă – toate acestea sunt lucruri de natură să‑l irite sau să‑l întărâte pe copil!

Astfel, sentimentele lui de iubire față de părinți se răcesc; descurajat în eforturile pe care poate le‑a făcut ca să‑i mulțumească, el este împins să caute afară, în lume, fericirea pe care nu o găsește în cercul familial. Dragostea adevărată, fără slăbiciune, dar tandră, aceasta se potrivește unui copil în formare, care este ca o plantă delicată ce are nevoie de îngrijire, dar mai ales de căldura inimii acelora care se ocupă de el! Iată ce trebuie să domnească în educația creștină! Nu este acesta felul în care acționează Dumnezeu, Cel ai Cărui imitatori trebuie să fim noi? Dacă ne pedepsește, El o face spre folosul nostru, ca să fim făcuți părtași sfințeniei Sale; prin urmare, El o face în dragoste și potrivit înțelepciunii Sale, pentru adevăratul nostru bine.

Tați creștini, trebuie să manifestați blândețe, grijă, discernământ, înțelepciune și fermitate în creșterea copiilor voștri! Toate în același timp! Dar cum este posibil să ne îndeplinim misiunea aceasta atât de mare, atât de frumoasă și totodată atât de dificilă? Numai trăind aproape de Dumnezeu, aproape de Hristos, în comuniune cu El, pentru a ne păstra întotdeauna calmul care se cuvine împlinirii îndatoririi noastre de tați. «Acolo unde Hristos este recunoscut, familia devine un cămin prețios al iubirii, un loc unde inima se înalță prin legături de dragoste pe care Dumnezeu Însuși le‑a format și care, hrănind sentimentele de afecțiune, înlătură manifestarea patimilor și a voinței proprii.»

H. Rossier