Domnul este aproape GBV

Să remarcăm cum Se descrie Domnul pe Sine Însuși: „Un om de neam ales“. Cel care ne‑a mântuit și pe care trebuie să‑L reprezentăm și să‑L slujim este Omul de neam ales. Noblețea autentică este în totalitate doar în El. Unde am putea‑o găsi altundeva? Dumnezeu Însuși a găsit‑o doar în El.

Cât de perfectă a fost credincioșia Sa față de Dumnezeu! Cât de ascultător și de dependent a fost El! A făcut întotdeauna ceea ce Îi era plăcut lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu a putut spune despre El: „Iată Slujitorul Meu […] în care Își găsește plăcerea sufletul Meu“ (Isaia 42.1).

Și cât de nobile au fost căile Lui cu oamenii! Nicio motivație egoistă n‑a existat în El, iar ura și lipsa de recunoștință a oamenilor nu L‑au schimbat deloc. N‑a folosit pentru Sine puterea pe care o avea, ci pentru eliberarea și binecuvântarea celorlalți. El a fost Slujitorul tuturor în fiecare zi, de dimineață până seara. Ni se spune că „dis‑de‑dimineață oamenii veneau la El“ (Luca 21.38). El era acolo așteptându‑i, oricând ar fi dorit ei să vină, pentru a‑i învăța, pentru a le sluji și pentru a‑i vindeca. Și doar după ce ultimul om pleca, Se retrăgea și El, Cel fără de casă, pentru a merge la Muntele Măslinilor.

Tot ceea ce a făcut în viața Sa de slujire a fost făcut într‑un fel nobil, plin de frumusețe. Îl privim stând lângă mama îndurerată, simțind milă pentru ea. Inima Lui a fost mișcată de suferința ei, iar cuvântul Său i‑a readus la viață fiul. Apoi a plecat, fără să aștepte răsplată sau recunoștință. Îl vedem strângându‑i pe copii la inima Sa, atunci când ucenicii i‑ar fi alungat ca pe unii nebăgați în seamă, dar care Îi erau dragi Lui. Nicio nevoie n‑a scăpat privirii Sale și niciun geamăt n‑a ajuns în zadar la urechea Sa.

Minunat Mântuitor! Adevăratul Om de neam ales – Domnul nostru, care ne‑a mântuit pentru a‑I putea sluji!

J. T. Mawson