Domnul este aproape GBV
Isus i‑a spus: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“. Ea, gândind că este grădinarul, I‑a spus: „Domnule, dacă tu L‑ai luat de aici, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua“.
Ioan 20.15
Maria Magdalena a ajuns la mormânt înaintea tuturor, în prima zi a săptămânii. Inima ei avea o singură dorință: să‑L găsească pe Domnul. Cât de tulburată și de îndurerată trebuie să fi fost ea atunci când a văzut piatra dată la o parte și mormântul gol! Le‑a spus acest lucru lui Petru și lui Ioan, iar aceștia au alergat la mormânt și, văzând că era gol, au plecat acasă, neștiind ce să creadă. Ea însă n‑a putut pleca, fiindcă trebuia să‑L găsească pe Domnul ei.
Plângând, s‑a plecat să privească în mormânt, iar acolo a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, care stăteau în locul unde fusese pus Domnul. Mulți dintre noi am fi fost uimiți la vederea lor, însă nu și Maria. Ea plângea. De ce? Fiindcă „L‑au luat pe Domnul meu“ (Ioan 20.13). Maria avea un singur scop; un singur lucru preocupa gândurile și simțămintele ei: Domnul Isus. El era totul pentru ea. Nicio viziune de îngeri nu însemna ceva fără Domnul ei. Când s‑a întors și L‑a văzut pe Cel despre care credea că este grădinarul, Maria a dat glas singurei sale dorințe: „Domnule, […] spune‑mi unde L‑ai pus“.
Dorința ei după Domnul nu numai că a primit un răspuns deasupra oricărei așteptări omenești, ci multe alte binecuvântări i‑au fost adăugate. Maria Magdalena a fost prima care L‑a văzut pe Domnul înviat și ei i‑a fost încredințat mesajul minunat pentru ucenici. Nimic însă n‑a fost mai măreț pentru ea decât să‑L aibă din nou pe Domnul ei. La fel trebuie să fie și pentru fiecare dintre noi – să nu avem o dorință mai mare decât cea de a cultiva o părtășie cât mai strânsă cu Domnul nostru Isus Hristos. El va da curs dorinței inimilor noastre și ne vom găsi în El toată bucuria, pacea și satisfacția.
A. Leclerc