Domnul este aproape GBV

Este de cea mai mare importanță să notăm faptul că necredința a fost cea care l‑a ținut pe Israel afară din Canaan. Comentariul inspirat din Evrei 3 ne arată acest lucru, dincolo de orice îndoială: „N‑au putut să intre, din cauza necredinței“. Cineva ar putea spune că nu era încă timpul ca Israel să intre în țara Canaan, fiindcă nelegiuirea amoriților nu ajunsese încă la culme. Nu acesta a fost însă motivul pentru care Israel a refuzat să treacă Iordanul. Ei nu știau nimic despre această chestiune cu privire la nelegiuirea amoriților. Scriptura este cât se poate de clară: „Ei n‑au putut să intre“ pur și simplu „din cauza necredinței“ – deci nu din cauza nelegiuirii amoriților și nici pentru că nu venise încă timpul. Ei ar fi trebuit să intre, erau responsabili să intre și au fost judecați pentru că n‑au făcut aceasta. Calea le era deschisă. Gândul credinței, așa cum a fost el exprimat de către Caleb, era clar și exprimat cu fermitate: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță“ (Numeri 13.30). Ei puteau face aceasta atunci, la fel ca în oricare alt moment, întrucât Cel care le dăduse țara era izvorul puterii lor de a intra în ea și de a o lua în stăpânire.

Este bine să vedem clar acest lucru și să medităm adânc la el. Există un anume fel de a vorbi cu privire la planurile, scopurile și decretele lui Dumnezeu – cu privire la lucrările guvernării Sale morale și la timpurile și perioadele care sunt puse în stăpânirea Sa – fel care pare să înlăture principiul responsabilității omului. Trebuie să ne ferim de așa ceva și să ne aducem întotdeauna aminte că responsabilitatea omului se sprijină pe ceea ce este revelat, nu pe ceea ce este ținut secret. Israel era responsabil să se suie îndată și să ia țara în stăpânire și a fost judecat pentru că nu a făcut așa. Trupurile lor moarte au căzut în pustie din acest motiv, pentru că nu au avut credință pentru a intra în țară.

C. H. Mackintosh