Domnul este aproape GBV

Adunarea a fost salvată din lume, a fost scoasă din această lume, cu scopul de a arăta bunătatea și sfințenia lui Dumnezeu și autoritatea Domnului Isus. Dar Satan a adus în mijlocul ei oameni care vor fi obiectul deosebit al judecății, când Domnul va veni cu sfinții Săi (versetele 14 și 15).

Pe când oamenii dormeau, vrăjmașul a semănat neghina printre grâu (Matei 13.25). Cele zece fecioare dormeau, deoarece au uitat de venirea Domnului. Mai întâi, ele au ieșit din lume ca să‑L întâmpine pe Mire, dar apoi și‑au găsit un loc de odihnă pe acest pământ, unde puteau să doarmă. Acest lucru se poate întâmpla numai când ești în legătură cu lumea, căci lumea nu lasă pe nimeni, care este despărțit de ea, să se odihnească. Atât timp cât ele dorm, nu se vede nicio deosebire între fecioare, și nici ele însele nu văd nicio deosebire. Dar, în momentul în care se trezesc, ele trebuie să iasă din nou afară și atunci se recunoaște cine este într‑adevăr al Mirelui și cine nu. Dacă un creștin intră în legătură cu lumea ca să se odihnească sau ca să doarmă, atunci trebuie să iasă din nou afară.

Satan a fost cel care și‑a adus slujitorii în Adunare, dar a fost vina credincioșilor că i‑au acceptat pe acești oameni. Satan s‑a folosit de ușa lăsată deschisă de credincioși. Neghina, despre care se vorbește în Matei 13.25, se aseamănă foarte mult cu grâul. Dar unde este starea pe care o identificăm în Fapte 5.13, „din ceilalți, niciunul nu îndrăznea să li se alăture“? Și unde este părtășia cu Domnul, prin intermediul căreia putem recunoaște care este vocea Păstorului cel Bun și care nu? Apostolul nu s‑a lăsat înșelat, ci a scos în evidență răul (Iuda 4). Desigur, aceste persoane amintite aici Îl mărturisesc pe Hristos cu gura, dar, în practică, Îl leapădă.

H. L. Heijkoop