Domnul este aproape GBV

Trebuie să credem că El este și trebuie să credem ceea ce El este. Trebuie să avem de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru, dincolo și independent de tot ceea ce ne înconjoară. Legătura noastră individuală cu Dumnezeu trebuie să fie o realitate vie, o experiență adevărată, care să stea la rădăcina existenței noastre și care să formeze reazemul sufletului nostru în orice timp și în orice împrejurare. Opiniile omenești n-au nicio valoare aici, nici dogmele și nici crezurile. Nu este suficient să spunem: «Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotștiitorul». Nici aceste cuvinte, nici oricare altele nu sunt suficiente, ci este o chestiune de inimă, o chestiune între sufletul nostru și Dumnezeu Însuși. Nimic altceva nu poate susține sufletul, mai ales în timpurile noastre, când suntem înconjurați de atât de multă ușurătate și superficialitate.

Știm că cei necredincioși arată mereu cu degetul către inconsecvența și greșelile manifestate în viețile celor care mărturisesc credința în Dumnezeu. Deși este adevărat că aceste inconsecvențe și greșeli, chiar dacă ar fi de zece mii de ori mai multe, nu-i vor putea pune la adăpost pe cei necredincioși, atunci când vor trebui să dea socoteală pentru ei înșiși înaintea lui Dumnezeu, totuși este la fel de real faptul că o mărturie nepotrivită constituie o reală pricină de poticnire. De aceea este nevoie să manifestăm o credință în Dumnezeu simplă, onestă și reală, o încredere necondiționată în Cuvântul Său și o dependență constantă de înțelepciunea, de bunătatea, de puterea și de credincioșia Lui. Aceasta este ancora sufletului, fără de care ar fi imposibil să navigăm pe apele învolburate ale creștinătății.

C. H. Mackintosh