Domnul este aproape GBV
Era un om în țara Uț; numele lui era Iov; și omul acesta era integru și drept și temător de Dumnezeu și se abătea de la rău. Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. Și averea lui era de șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și foarte mulți slujitori; și omul acesta era mai mare decât toți fiii Răsăritului.
Iov 1.1-3
Iov era integru. Aceasta nu înseamnă nicidecum că era lipsit de păcate. Dar Iov era un bărbat care nu umbla pe două căi – adică era lipsit de acea slăbiciune inerentă, care îi face câteodată pe oameni să fie încadrați drept oameni dificili. Iov, dimpotrivă, era un bărbat echilibrat. Iov era drept. Dacă era ceva de făcut, atunci el rezolva respectiva lucrare cu seriozitate și conștiinciozitate. Era un bărbat fără viclenii. Urmărea un scop fără ocolișuri și, pentru aceasta, mergea drept înainte. Comportamentul său era sincer. Iov era temător de Dumnezeu. Avea o temere sinceră de Cel Atotputernic, de aceea se temea să facă ceva ce-I displăcea lui Dumnezeu. Iov se abătea de la rău. Ocolea la mare distanță locurile și situațiile unde pândea păcatul, ferindu-se astfel ca nu cumva să intre în păcat.
Iov avea o familie mare. Dumnezeu îi dăruise șapte fii și trei fiice. Apoi avea cirezi uriașe. Aceste multe animale reprezentau bogăția lui materială. El era un multimilionar! Acest lucru nu l-a împiedicat să trăiască însă cu teamă de Dumnezeu. Noi avem uneori o imagine greșită despre credincioșii înstăriți. Bogăția pământească nu trebuie să fie o piedică în a asculta de Domnul și în a-L urma cu credincioșie.
Avem de asemenea o imagine despre comportamentul lui Iov ca tată al familiei. Prin teama sa de Dumnezeu și prin contactele sale cu copiii, aceștia se aflau sub o influență sfințită (1 Corinteni 7.14). El era în legătură cu ei în mod regulat, pentru că avea pe inimă bunăstarea lor spirituală. Aceste puține informații ne permit să presupunem că și copiii lui Iov erau credincioși.
Cele șapte întâlniri anuale arată, pe de o parte, că existau relații bune în familia sa; pe de altă parte însă, credem că sărbătorirea zilelor de naștere ale copiilor săi îl neliniștea pe Iov. El gândea: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inima lor“. A-L blestema pe Dumnezeu în inimă înseamnă a pierde legătura practică cu El. Chiar dacă nu citim că s-a întâmplat acest lucru, îngrijorarea sa părintească era îndreptățită (Romani 13.13).
M. Billeter