Domnul este aproape GBV

Textul de astăzi face parte dintr-un pasaj care prezintă vizita făcută de apostolul Pavel credincioșilor din Troa. Această cetate din Asia Mică, aflată astăzi pe teritoriul Turciei, era așezată pe locul unde în antichitate fusese cetatea Troia, cunoscută din scrierile mitologice grecești. Pavel a vizitat Troa, fiindcă acolo era o adunare creștină, îndeajuns de mică pentru ca cei care o compuneau să se poată aduna într-o cameră de sus (versetul 8).

Acesta este singurul loc din Noul Testament în care este descrisă o strângere în fapt a unei adunări. Bineînțeles, știm că prima epistolă a lui Pavel către Corinteni explică modul în care trebuie să se desfășoare o strângere laolaltă a adunării, însă în Fapte 20 vedem un caz în care această desfășurare a avut loc.

Ceea ce ne izbește de la bun început privind această scenă este simplitatea care îi caracteriza pe creștinii de la început. Când ei se adunau în prima zi a săptămânii, ceea ce a constituit obiceiul celor credincioși după învierea lui Hristos, scopul lor era să frângă pâinea. Aceasta este Cina Domnului. Credincioșii din Troa erau „adunați“ ca să frângă pâinea. Acesta era scopul strângerii lor laolaltă – nu de a vedea un om, oricât de dăruit ar fi fost acela, ci de a-L vedea pe Domnul Isus.

Această Cină era cea mai înaltă expresie a comuniunii lor ca mădulare ale aceluiași Trup, precum și temelia închinării lor către Cel care a murit pentru ei și către Tatăl, în duh și în adevăr. Să remarcăm și ceea ce lipsea de acolo – nu exista o clădire religioasă impunătoare, nici muzică, nici haine preoțești. Toți credincioșii erau preoți ai lui Dumnezeu. Să apreciem tot mai mult o astfel de simplitate!

B. Reynolds