Domnul este aproape GBV

Epistola a doua către Corinteni nu se ocupă de rânduiala necesară în adunare, ci de slujirea legată de adunare – de manifestarea practică a slujirii, prin Duhul Sfânt, cu privire la adunare. Pavel este el însuși un exemplu cu privire la această activitate caracterizată de lepădarea de sine, fiind acela care cheltuia și care se cheltuia pe sine de dragul sfinților lui Dumnezeu. Suferințele lui, cauzate de devotamentul față de lucrarea lui Hristos, de persecuțiile din partea lumii, de atacurile nemiloase din partea fraților falși, de resentimentele chiar și din partea sfinților cărora le dorea binecuvântare, tulburările adânci de suflet, durerile, necazurile, afecțiunea și compasiunea sa – toate sunt prezentate în această epistolă mișcătoare.

Însă resursele lui Pavel erau toate în Dumnezeul a Cărui lumină strălucise în inima lui, manifestând gloria minunată a Ființei Sale pe fața lui Isus Hristos. Deși aflată într-un vas de lut, această comoară trebuie manifestată în slujire către toți cei care au urechi de auzit. Această lucrare a gloriei lui Hristos era atât de binecuvântată, încât el era purtat pe aripile harului infinit prin toate încercările de pe cale. În consecință, Pavel era plin de curaj, știind că „necazul nostru ușor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie“ (capitolul 4.17).

Minunată este deci încurajarea conținută în această carte, încurajare de a continua să slujim celor din jurul nostru, în ciuda oricărui efort al lui Satan de a ne descuraja și de a ne slăbi mâinile.

L. M. Grant