Domnul este aproape GBV
Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate; fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur.
1 Petru 4.7-9
Ce atitudine trebuie să aibă creștinii în fața iminenței acestui eveniment? Să fie cumpătați și să evite orice întinare cu lucrurile lumești. Toate aceste lucruri urmează să se strice, iar dacă nimic nu va rămâne din ele – așa cum declară apostolul în a doua sa epistolă – nici măcar cele mai plăcute, mai nobile și aparent mai atractive lucruri, merită oare să mai facem din ele obiectul preocupărilor noastre? Somnul spiritual – rod al preocupării cu lucrurile din lume – ne expune cel mai mult pericolului de a fi înșelați de aceste lucruri. De aceea trebuie să veghem.
Dar cum trebuie folosită vegherea noastră? Pentru rugăciune. Ceea ce rugăciunea ne aduce în mod constant înaintea ochilor nu sunt numai nevoile noastre, ci înainte de toate este Dumnezeu Însuși, Persoana Domnului Isus, preaiubitul nostru Mântuitor. Rugăciunea este deci un mijloc de a scăpa de atracțiile lumii.
Dar există un remediu preventiv și mai important: practicarea dragostei. „Având întâi de toate dragoste fierbinte între voi.“ Dragostea între frați! Minunată poziție! Pe de o parte, o viață de intimitate cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, practicarea dragostei. Dar de ce este necesară cea de-a doua? Pentru că dragostea ne păzește; dragostea acoperă sumedenia de păcate ale fraților noștri, așa cum, din partea lor, ea le acoperă pe ale noastre. Nu este aceasta tocmai ce a făcut dragostea lui Hristos pentru noi?
În viața practică, dragostea se manifestă în multe feluri, dintre care amintim ospitalitatea reciprocă și absența cârtirii pentru deranjul și cheltuiala ocazionate de primirea de oaspeți. Să remarcăm că, la sfârșitul Epistolei către Evrei, regăsim o abordare în detaliu a acestor aspecte ale vieții practice (Evrei 13.2 etc.).
H. Rossier