Domnul este aproape GBV

După cădere, descendenții lui Cain au încercat să-și facă viața cât mai plăcută prin intermediul posesiunilor, al muzicii și al invențiilor de tot felul, urmărind să fie fericiți fără Dumnezeu (Geneza 4). Această atitudine caracterizează încă lumea din ziua de astăzi.

Cât de multe lucruri au inventat oamenii în decursul a șase mii de ani, lucruri de natură să le distragă atenția de la chestiunea eternității! Să ne gândim doar la explozia de invenții tehnologice și de comunicare din ultimele decenii. Aceste lucruri nu sunt rele în ele însele și pot fi cu siguranță folosite în scopuri bune, însă ele tind să ocupe tot mai mult loc în viețile noastre. Acum douăzeci de ani, oamenii erau perfect mulțumiți fără un telefon mobil. Astăzi însă mulți oameni își verifică telefonul de aproape o sută de ori pe zi și îl au cu ei peste tot. Aceasta înseamnă o pierdere importantă de timp, iar timpul ne este încredințat pentru a fi folosit corect, în lumina eternității.

Domnul Isus a mers deseori în locuri pustii, pentru a fi singur cu Dumnezeu și pentru a căuta voia Lui în rugăciune (Luca 4.42; Marcu 1.35). În pustie sau pe munte, El a fost singur cu Tatăl Său și a găsit odihnă, fie înainte, fie după lucrare (Luca 5.16; Matei 14.23). Deși a lucrat fără încetare și a făcut doar fapte bune, El n-a fost niciodată stresat și n-a trăit sub tirania timpului. Domnul le-a spus ucenicilor să închidă ușa după ei atunci când intrau în cămăruța lor pentru a se ruga lui Dumnezeu. În timp ce, pe de o parte, trebuie să deschidem ferestrele inimilor noastre pentru lucrurile lui Dumnezeu, potrivit cu Daniel 6.10, trebuie, de cealaltă parte, să închidem ușa inimilor noastre pentru toate lucrurile care ne-ar putea împiedica să ne rugăm.

P. Svetlik