Domnul este aproape GBV

Din acest capitol solemn, Apocalipsa 13, înțelegem că timpul națiunilor se va sfârși cu cea mai cumplită formă de dictatură pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Creștinătatea, după apostazia ei, va cădea într-o anarhie și o confuzie completă, din care oamenii vor încerca să iasă prin supunerea față de o putere care, deși animată de Satan și hulindu-L pe Dumnezeu, va fi capabilă în aparență să pună capăt războaielor și să aducă ordine în haosul existent (vedeți Apocalipsa 13.4). Drept rezultat, veacul se va încheia cu o repetare a idolatriei cu care a început, însă într-o formă cu mult mai cumplită. Așa cum Nebucadnețar a ridicat chipul de aur înaintea cărora toți oamenii trebuiau să se plece și să se închine, la fel, în zilele din urmă, toți locuitorii pământului vor trebui să se închine chipului fiarei, refuzul fiind pedepsit cu moartea.

Oamenii visează la o nouă ordine mondială, pe care s-o instituie prin propriile lor eforturi, ordine care, cred ei, va aduce pacea și belșugul în lume. Însă, așa cum cineva a spus, în loc să ne punem speranța într-un progres continuu al binelui, ar trebui să ne așteptăm la un progres continuu al răului, care va deveni atât de flagrant, încât va fi necesar ca Domnul să intervină și să-l judece.

Totuși, oricât de cumplit va fi sfârșitul veacului prezent, credinciosul poate avea răbdare, pace și credință în Dumnezeu, în timp ce privește la gloria viitoare. În capitolul 14 din Apocalipsa Îl vedem pe Cel care poate birui toată puterea răului, poate asigura gloria lui Dumnezeu și poate să-I aducă pe cei ai Săi în binecuvântarea promisă – Îl vedem pe Fiul Omului având o cunună a biruinței pe cap și o seceră ascuțită, a judecății, în mână.

H. Smith