Domnul este aproape GBV

Domnul, obosit de călătorie, flămând și însetat, ședea lângă fântână. Acolo vine o femeie păcătoasă. Ce tact, ce har, ce dragoste manifestă El! Înaintea femeii pe care o poate ajuta, uită de foame. Mai târziu, El le spune ucenicilor: «Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți». El uită și de sete și o întreabă pe această femeie păcătoasă, pe care o cunoaște foarte bine: «Ai ceva apă pentru Mine?». Niciodată un iudeu nu făcuse așa și nici măcar un samaritean nu ar fi făcut aceasta, dacă ar fi știut că femeia era imorală. Însă El a făcut-o, El, Cel care o cunoștea, ca astfel s-o câștige. El nu începe să-i vorbească despre păcatele ei. Întâi caută să-i câștige inima prin harul și prin bunătatea Sa. Aceasta merge atât de departe, încât ea nu poate să nege că este o păcătoasă, după ce El i-a câștigat încrederea. Însă chiar mai înainte, El începe să stea de vorbă cu ea despre minunate adevăruri viitoare, care sunt atât de adânci, încât unii nici chiar dintre credincioșii din zilele noastre nu le înțeleg; apa vie, care țâșnește în viața veșnică, Cuvântul lui Dumnezeu făcut viu prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi și care ne aduce în legătură vie cu Domnul din cer. Mii de credincioși nu cunosc acest adevăr în practică, însă Domnul Isus i-l vestește acestei femei păcătoase.

Iar după aceea, când El îi dă la iveală starea – «Ai avut atât de mulți bărbați, iar acela pe care îl ai acum nu este bărbatul tău» – iar femeia vrea să ocolească realitatea, spunând: „Doamne, … părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“, Domnul pornește tocmai de la acest adevăr minunat – adevăr cum nu cunoaștem altul, care între credincioși este atât de puțin cunoscut. «Da, noi știm ce adorăm, voi nu știți. Însă vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați Îl vor adora pe Tatăl în duh și în adevăr. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră trebuie să-L adore în duh și adevăr!» Ce mod minunat de a câștiga inima acestei femei! Iar noi vedem rezultatul. Nu este demn de admirat?

H. L. Heijkoop