Domnul este aproape GBV

„Salvați-vă din generația aceasta perversă“, le spune tot Petru, în prima sa predică din Fapte (2.41). Iar în următorul versete citim: „Aceia deci care au primit cuvântul lui au fost botezați“. Am putea defini botezul ca fiind o disociere, o rânduială exterioară, cu o însemnătate specifică. Botezul este bazat pe moartea și pe învierea lui Hristos, pentru că „suntem botezați în moartea Lui“ (Romani 6.3) și astfel suntem „îngropați împreună cu El“ (Coloseni 2.12). Nimic nu ne poate disocia efectiv de ordinea de lucruri prezentă, tăind legăturile noastre cu lumea, decât moartea și îngroparea!

Lucrul special pe care Petru îl accentuează, atât în predica sa, cât și în epistola sa, este că botezul taie legătura dintre iudeii care s-au pocăit și au crezut în Domnul Isus și restul poporului nepocăit și necredincios. Acest lucru este spus clar în Fapte 2 și este subînțeles în 1 Petru 3.21, fiindcă epistola lui a fost adresată iudeilor credincioși. El spune că botezul este o „imagine“ cu privire la apele potopului, care în vechime au tăiat legătura dintre credinciosul Noe, împreună cu casa lui, și lumea necredincioasă. Noe și casa lui au fost mântuiți „prin“ apă din ruina și moartea care au venit asupra pământului nelegiuit. Aceia cărora Petru le-a scris fuseseră mântuiți prin botez de masa nelegiuită a națiunii lor. Ei suferiseră mult din partea celor care nu au crezut, însă fuseseră mântuiți de soarta lor, atât în această viață, la distrugerea Ierusalimului, cât și cu privire la veșnicie.

Când o navă mare se scufundă, nu este suficient să lași bărcile mici cu ajutorul frânghiilor și apoi să intri în ele. Dacă nu sunt tăiate funiile, nu va fi mântuire. Botezul taie frânghiile, și acesta este sensul în care el mântuiește.

F. B. Hole