Domnul este aproape GBV

El a fost născut din Duhul Sfânt; Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Astfel, untdelemnul era turnat peste floarea făinii, încât era foarte clar că natura Sa umană nu era numai floare a făinii. Da, era un Om adevărat și, așa cum ar trebui să fie un om, era fără pată, purtând însă întotdeauna pecetea Duhului Sfânt. Trebuia adăugată tămâie și toată tămâia trebuia arsă și oferită ca jertfă lui Dumnezeu, ca semn al frumuseții personale a Domnului Isus, pe care numai Dumnezeu putea s-o vadă. El nu numai că a fost un Om desăvârșit, ci a fost ce trebuia să fie o ființă omenească. Nu mă gândesc acum la El ca Fiu al lui Dumnezeu, ci la ceea ce trebuia să fie un om în gândurile lui Dumnezeu, la ceea ce era prezent din belșug la El, la această frumusețe personală a Sa, prin care El l-a depășit mult pe Adam cel inocent.

Găsim apoi, în versetele citate, diferite forme în care era adusă jertfa de mâncare. Dacă Dumnezeu ne face cunoscut aceasta, este bine să ne gândim și să vedem ce vrea Dumnezeu să ne spună prin aceasta; când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ceva, el are o anumită intenție. Dacă aici este vorba despre Domnul Isus ca Om adevărat pe pământ, de la nașterea Sa și până la moartea Sa pe cruce, natura Sa omenească adevărată a fost pusă la probă în toate împrejurările și, cum citim în Filipeni 2, până la moarte. Este bine să vedem împrejurările deosebite din care rezultă această măreție a Lui. Lucrul acesta este deosebit de minunat, cu atât mai mult cu cât aici este vorba despre aspectul că noi venim la Dumnezeu ca să-I aducem ca jertfă ceea ce am văzut în slava jertfei de mâncare. Putem înțelege că este dorința inimii lui Dumnezeu ca noi să cunoaștem mai mult din această natură umană minunată și cât de desăvârșit a fost El în toate împrejurările vieții, în toate pericolele, în toate încercările prin care a trecut aici pe pământ.

H. L. Heijkoop