Domnul este aproape GBV
Pentru ce bați pe aproapele tău?
Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul?
Exod 2.13; Deuteronom 33.29
Moise ar fi putut domni peste Egipt, însă Dumnezeu a lucrat în viața lui și el „a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului“ (Evrei 11.24,25). Văzându-l pe un egiptean care-l bătea pe un evreu, l-a ucis pe egiptean, gândind, așa cum ne spune Ștefan, „că frații lui vor înțelege că Dumnezeu prin mâna lui le dă eliberare; dar ei n-au înțeles“. În ziua următoare i-a găsind pe doi evrei certându-se și „i-a îndemnat la pace, spunând: «Voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?». Dar cel care-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit, spunând: «Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi?»“ (Fapte 7.25-27). Auzind aceasta, Moise a fugit din Egipt.
Istoria poporului ceresc al lui Dumnezeu – care cunoaște dragostea Lui, prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său ca Eliberator – este de asemenea pătată de lupte și de certuri. Dumnezeu așteaptă altceva de la cei care sunt apropiați unii de alții: „Fiecare să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire“ (Romani 15.2); „de aceea, lepădând minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii altora“ (Efeseni 4.25).
Dumnezeu l-a adus pe Moise înapoi în Egipt, pentru a scoate poporul Său din casa robiei. Aceasta a fost o grea povară pentru Moise, și el a falimentat uneori, însă a rămas credincios. Când au ajuns la râul Iordan, după patruzeci de ani de umblare prin pustie, el a pronunțat binecuvântări asupra lor, deși îi fusese interzis să intre în țară (Numeri 20.2-13). Ultimele sale cuvinte din cartea Deuteronom privesc către timpul Mileniului, când „tot Israelul va fi mântuit“ (Romani 11.26). Ei nu vor mai fi necredincioși și divizați, ci pe deplin fericiți, așa cum Moise a prevestit. Cu cât mai mult ar trebui cei care formează poporul ceresc al lui Dumnezeu să se iubească unii pe alții, în așteptarea acelui moment când vor fi luați ca să locuiască împreună în casa Tatălui! (Ioan 14.1-3; 15.12).
S. Attwood