Domnul este aproape GBV
Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
Ioan 13.3-5
Avem aici cea mai minunată prezentare a lucrării pe care Hristos o face acum pentru cei ai Săi, care sunt în lume. Există ceva deosebit de prețios în expresia „ai Săi“. Ea ne aduce foarte aproape de inima lui Hristos și este minunat să ne gândim că El privește la niște creaturi sărmane, slabe și supuse căderii, cum suntem noi, și spune: «Ei sunt ai Mei. Nu contează ce cred alții despre aceștia; ei Îmi aparțin Mie și trebuie să-i așez și să-i mențin într-o stare care să fie vrednică de locul în care Eu sunt și în care îi voi aduce și pe ei».
Acest lucru este nespus de prețios și de ziditor pentru sufletele noastre. Cu simțământul gloriei Sale personale și cu conștiența faptului că de la Dumnezeu venea și că la El Se ducea, Domnul S-a aplecat și a spălat picioarele ucenicilor.
Nu exista și nu putea exista un loc mai înalt decât cel din care Isus a venit; nu exista și nu putea exista un loc mai jos decât cel de la picioarele întinate ale ucenicilor Săi. Însă – binecuvântat și lăudat să fie numele Său pentru totdeauna! – El umple, prin Persoana Sa divină și prin lucrarea Sa măreață, tot spațiul dintre aceste două extreme. El Își poate pune o mână pe tronul lui Dumnezeu și o mână pe picioarele noastre, fiind astfel El Însuși veriga divină și eternă dintre aceste două puncte.
C. H. Mackintosh