Domnul este aproape GBV
Dumnezeu, voind să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere; și ca să descopere bogățiile gloriei Sale peste niște vase ale îndurării, pe care le pregătise dinainte pentru glorie.
Romani 9.22-24
În ciuda omului care, pe tot parcursul istoriei sale, nu a încetat să-L mânie, nesocotind toate drepturile Sale, și să-L provoace prin aroganța sa necredincioasă, prin imoralitate, prin idolatrie, prin blasfemiile și prin batjocurile sale, Dumnezeu a amânat exercitarea judecății care i se cuvenea. Cât de plin de har și de îndurător a fost El! A îndurat „vasele mâniei“ – adică pe oamenii asupra cărora ar fi trebuit să se abată mânia Sa – cu o bunătate și o îndurare minunată, nu le-a arătat nimic altceva decât har, vorbindu-le mereu, „trezindu-le urechea în fiecare dimineață“, așa cum a făcut odinioară cu Israel. Dar cum au răspuns ei? Au respins toate sfaturile Sale și nu au primit mustrarea Sa. Nu este oare El drept, dacă îi lasă să mănânce roadele căilor lor și să se sature de planurile lor?
În legătură cu imaginea olarului, apostolul îi numește pe acești oameni „vase ale mâniei“, după cum tot el, de partea cealaltă, îi numește „vase ale îndurării“ pe cei care se supun lui Dumnezeu și cred cuvintele Lui. Ambele se află pe propria cale, fie pentru distrugere, fie pentru slavă. Dar să nu trecem cu vederea diferența mare care există între felul în care se spune că ele sunt pregătite. Mulți au trecut peste aceasta și de aceea au pierdut sensul sau puterea argumentării apostolului. Despre vasele mâniei se spune doar atât: „Pregătite pentru distrugere“; despre cele ale îndurării însă se spune: „Pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie“. Despre vasele mâniei nu se spune nici aici și nici în vreun alt loc că Dumnezeu le-ar fi pregătit pentru distrugere; nu, ci ele însele s-au pregătit pentru distrugere, prin păcatele lor și, înainte de toate, prin necredința și prin împotrivirea lor față de Dumnezeu. Dar vasele îndurării au fost pregătite de Dumnezeu, mai dinainte, și rânduite pentru slavă. Ele însele nu au contribuit cu nimic la aceasta, ci totul este lucrarea lui Dumnezeu, împlinită „potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat mai înainte de timpurile veacurilor“ (2 Timotei 1.9).
R. Brockhaus