Domnul este aproape GBV

Gândurile lui David cu privire la Dumnezeu sunt prezentate într-un mod foarte sugestiv. Nu exista nimic mai stabil și mai neclintit pentru David decât Dumnezeul său. Dumnezeu nu era pentru David una dintre mai multe stânci, ci el spune: „Numai El este stânca mea“. Noi adesea ne bizuim pe Dumnezeu, însă doar pentru anumite lucruri; ne îndreptăm către El în unele situații, însă nu în toate. Nu poți spune cu adevărat „nu mă voi clătina“, dacă există vreun gram de încredere în orice altcineva sau altceva în afară de Dumnezeu. Singurul pe care ne putem sprijini cu adevărat este Dumnezeu.

David n-a fost singurul care s-a încrezut în Dumnezeu atunci când a avut întrebări. Lui Ioan Botezătorul i-a fost dată onoarea specială de a pregăti calea Domnului și a făcut acest lucru cu râvnă și cu credincioșie. Totuși, atunci când era în închisoare, a avut nevoie chiar și el să-și lămurească anumite îndoieli, și pentru aceasta i-a trimis pe câțiva ucenici de-ai săi la Domnul Isus, pentru a-I pune câteva întrebări (Matei 11.3). După ce a răspuns, Domnul Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?“ (Matei 11.7). Acest slujitor al lui Dumnezeu avea reputația de a sta drept și neabătut, însă încrederea sa nu era în sine însuși, ci în Dumnezeul pe care-L slujea. Astfel că, atunci când s-au ivit întrebări, el n-a căutat răspuns în sine însuși, ci s-a îndreptat către Fiul lui Dumnezeu.

Cu siguranță, Dumnezeu nu devine mai vrednic de încredere odată cu trecerea timpului, fiindcă El rămâne Același, însă încrederea noastră în El crește pe măsură ce Îl cunoaștem pe El și căile Lui de har.

„Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina“ (Psalmul 16.8).

E. Clermont