Domnul este aproape GBV
Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea“. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea“. Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.23-26
Celebrarea în mod conștient a Cinei Domnului depinde de înțelegerea caracterului ei, care este pur euharistic sau de mulțumire. Acesta este, în totul, un moment de mulțumire pentru o răscumpărare împlinită. „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?“ (1 Corinteni 10.16). Prin urmare, un suflet încovoiat sub povara grea a păcatului nu poate să mănânce Cina Domnului cu inteligența spirituală, întrucât acesta este un ceremonial care exprimă îndepărtarea completă a păcatelor prin moartea lui Hristos.
„Vestiți moartea Domnului, până vine El“ (1 Corinteni 11.26). În moartea lui Hristos, credința vede sfârșitul oricărui lucru care ține de vechea creație; și, pentru că înțelege că Cina Domnului „vestește acea moarte“, ea este privită ca momentul în care povara păcatelor celui credincios a fost purtată de Acela care le-a îndepărtat pentru totdeauna. Ea mărturisește faptul că lanțul păcatelor noastre, care odinioară ne înfășura și ne lega, a fost rupt pentru veșnicie, prin moartea lui Isus Hristos, și nu ne mai poate lega și înfășura niciodată. Noi ne strângem în jurul Mesei Domnului în toată bucuria biruinței Sale. Privim înapoi la crucea pe care lupta a fost câștigată pentru totdeauna și privim înainte la gloria în care vom intra în virtutea rezultatelor depline și eterne ale acelei biruințe.
Într-adevăr, avem „aluat“ în noi; dar nu avem „necurăție“ asupra noastră. Nu trebuie să rămânem cu privirile ațintite asupra păcatelor, ci asupra Celui care le-a purtat pe cruce și care le-a îndepărtat pentru totdeauna.
C. H. Mackintosh