Domnul este aproape GBV

Filistenii îl invadaseră pe Israel cu treizeci de mii de care, cu șase mii de călăreți și cu o vastă armată de pedestrași. Saul nu ascultase de cuvântul lui Dumnezeu, iar acum tremura sub un rodiu împreună cu șase sute de oameni. Doar el și Ionatan aveau sabie sau suliță, fiindcă filistenii împiedicaseră prelucrarea fierului în Israel. Ce situație disperată!

Ionatan, fiul cel mai mare al lui Saul, și purtătorul său de arme au plecat fără băgare de seamă din mijlocul tovarășilor lor descurajați și s-au îndreptat către oastea filistenilor. „Poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini“, a spus Ionatan, care a propus ca amândoi să se arate garnizoanei vrăjmașilor, care era pe o stâncă înaltă. În funcție de ce aveau să răspundă aceștia, ei urmau să hotărască unde îi vor înfrunta pe filisteni. În felul acesta, Domnul avea să le arate unde trebuiau să lupte cu vrăjmașii. Fuga nu era o opțiune. Mergând pe mâini și pe genunchi, ei s-au cățărat pe stânca abruptă și, odată ajunși în vârf, Domnul le-a dat o biruință minunată. Filistenii, surprinși de acest atac, au fost cu totul tulburați.

Când dorim să facem voia Domnului, putem conta pe ajutorul Lui. Însă este vital nu numai să facem voia Sa, ci și să căutăm călăuzirea Sa cu privire la felul în care El dorește s-o facem. David a făcut acest lucru în ambele lupte cu filistenii relatate în 2 Samuel 5. Pavel și tovarășii săi au fost sensibili la călăuzirea Duhului în Fapte 15. Împăratul Saul însă este un trist exemplu negativ, atât în capitolul 13, cât și în capitolul 15 din 1 Samuel. Să cerem și să urmăm îndrumările Domnului în tot ceea ce facem!

E. P. Vedder, Jr.