Domnul este aproape GBV

În ce privește greutatea pe care o simt sfinții când se adună și nu au printre ei păstori, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ridice păstori. Dar cred că acolo unde frații se adună și merg împreună pe principii frățești, dacă rămân în poziția lor și nu ajung un sistem, ei vor fi tot atât de fericiți ca și alții care nu trec prin astfel de încercări. Un lucru pentru care mă rog, pentru că iubesc turma Domnului, este ca El să ridice păstori. Nu cunosc ceva personal mai apropiat de comuniunea cu Domnul și așa de binecuvântat cum este de a paște oile Domnului, turma Domnului. Dar ea este turma Domnului.

Nu mă gândesc nicidecum la un păstor și turma lui; aceasta ar schimba întregul aspect al lucrurilor. Când se înțelege că este turma Domnului și omul trebuie să se îngrijească de ea, ce gânduri pline de răspundere, ce purtare, ce râvnă, ce atenție! Nu văd altceva mai sublim. „Mă iubești? … Paște mielușeii Mei! Paște oile Mele!“ Nu cunosc ceva asemănător pe pământ – purtarea de grijă a inimii unui adevărat păstor, a unei inimi care poartă povara întreagă de necazuri și griji pentru fiecare suflet în parte, și tratarea în prezența lui Dumnezeu a tuturor acestor probleme. Cred că aceasta este cea mai fericită, cea mai binecuvântată comuniune care poate exista în lume.

Dar să nu gândim că „Marele Păstor“ n-ar putea îngriji de propriile Sale oi, din cauză că n-ar fi păstori printre cei credincioși. Dacă sunt frați care se adună împreună și depind numai de Domnul, dacă ei nu pretind că ar fi ceea ce nu sunt, chiar dacă nu ar fi păstori printre ei, totuși ei n-ar fi în pericol. Ei ar avea îngrijirea perfectă a Bunului Păstor. Nu trebuie să socotim că Dumnezeu ar fi de vină pentru lipsurile noastre, ca și cum El n-ar îngriji de noi. Dar, din clipa în care se duce puterea Duhului, vine puterea firii păcătoase.

J. N. Darby