Domnul este aproape GBV

Omul poate falimenta, însă nu și Dumnezeu. El ridică noi slujitori, pentru a-i înlocui pe cei care au eșuat în împlinirea scopurilor Sale. Acest lucru nu-L face să fie indiferent față de eșecul omenesc, însă El nu este nici limitat, nici controlat de acest eșec.

Cel puțin două versete din 1 Samuel 3 ilustrează falimentul lui Israel: „Cuvântul Domnului era rar în zilele acelea“ (versetul 1), ceea ce arată că poporul nu era într-o stare potrivită pentru a primi revelații din partea Domnului. Apoi ni se spune că preotul Eli „era culcat“ și că „ochii săi începeau să se întunece, nu putea să vadă“ (versetul 2). Aceasta înseamnă că omul care trebuia să fie reprezentantul lui Dumnezeu pentru popor și reprezentantul poporului pentru Dumnezeu era neputincios și aproape orb.

Dumnezeu însă nu este niciodată luat prin surprindere. „Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă“, iar El deja începuse să-l pregătească pe Samuel. Pe când acesta dormea, Domnul l-a chemat. Nu contează că el nu a înțeles la început cine îl chema; important este că Dumnezeu începea o lucrare în viața lui, care avea să reînvie flacăra candelei lui Dumnezeu.

Este uimitor să vedem care a fost primul lucru pe care Domnul i l-a spus micuțului Samuel. Acesta este cu totul diferit de ceea ce noi, în mod normal (și pe drept), i-am fi spus. El nu a început prin a-i transmite un mesaj cu privire la atributele sau la promisiunile Sale, ori cu privire la planurile Sale pentru el, ci i-a transmis un mesaj dur cu privire la judecata pe care avea s-o aducă asupra lui Eli. De ce a acționat Dumnezeu în felul acesta? Nu pot da un răspuns sigur, însă suveranitatea Lui manifestată aici este copleșitoare. El nu are nevoie să acționeze potrivit cu ceea ce face apel la sensibilitatea omului pentru a-Și împlini voia perfectă.

G. W. Steidl