Domnul este aproape GBV

În fața acestui subiect solemn am putea întreba: Nu este oare un lucru la fel de serios și acum, ca un creștin să neglijeze, săptămână de săptămână și lună de lună, Cina Domnului? Am putea să ne imaginăm că Acela care, în Numeri 9, hotăra ca evreul care neglija Paștele să fie nimicit din popor ar putea să fie indiferent când cineva neglijează Cina Domnului? Nu putem crede acest lucru nici măcar pentru un moment. Chiar dacă acest lucru nu echivalează cu nimicirea cuiva din Adunarea lui Dumnezeu – Trupul lui Hristos – suntem noi autorizați, din acest motiv, să fim neglijenți? Nicidecum! Din contră, acest lucru ar trebui să-l facă pe creștin și mai atent cu privire la celebrarea celui mai prețios ritual, anume „vestirea morții Domnului până va veni El“.

Pentru un israelit evlavios nu exista niciun lucru care să poată fi comparat cu Paștele, deoarece acesta era amintirea răscumpărării. În același fel, pentru un creștin evlavios, nu este niciun lucru care să poată fi comparat cu Cina Domnului, pentru că aceasta reprezintă amintirea răscumpărării lui și a morții Domnului Său. Din toate exercițiile de inimă pe care le poate avea creștinul, nu este nimic mai prețios, nimic mai expresiv, nimic care să ni-L aducă pe Hristos mai aproape și într-un mod atât de solemn înaintea inimii, așa cum o face Cina Domnului. El poate și cu alte ocazii să cânte despre moartea Domnului său, poate să se roage cu privire la aceasta, poate să citească despre ea și poate să asculte diferite lucruri privitoare la ea; însă doar la Cină vestește această moarte.

În Luca 22.19,20 avem instituirea Cinei; în Fapte 20.7 avem celebrarea Cinei; iar în 1 Corinteni 11.23-26 avem explicația Cinei. Și putem spune că în instituire, în celebrare și în explicație avem o funie împletită în trei, care nu se rupe ușor și care ne leagă sufletele de cel mai prețios ritual.

C. H. Mackintosh