Domnul este aproape GBV

Cine era singurul Lui Fiu? Acesta era Omul Isus Hristos, care a fost pe acest pământ, Acela care a fost născut dintr-o femeie. Și El L-a descoperit pe Dumnezeu, însă a făcut aceasta fiind Omul Isus Hristos. Vedem acest lucru în mod deosebit, dacă citim Evanghelia după Ioan. Aici Îl găsim ca Dumnezeu veșnic, însă vedem că El a umblat în chip desăvârșit ca Om și S-a caracterizat pe Sine Însuși ca Om, ca Fiul Omului, chiar dacă El putea spune: „Fiul Omului care este în cer“. Și El, ca Om, a ocupat locul care i se cuvenea unui om și, prin aceasta, L-a slăvit pe Dumnezeu. În Ioan 4 le spune ucenicilor Săi că mâncarea Lui era să facă voia Aceluia care Îl trimisese. Și El a putut spune despre Dumnezeu: „Eu fac întotdeauna ce este plăcut Lui“. Și de aceea a putut să spună: „Știu că întotdeauna Mă asculți“. Din acest motiv a putut El, în Ioan 14, să le spună ucenicilor că, dacă L-au văzut pe El, L-au văzut pe Tatăl. Cuvintele pe care le rostea erau cuvintele pe care Tatăl I le dăduse. Faptele Lui erau faptele pe care Tatăl I le dăduse. Și tot ce făcea era descoperirea Tatălui. Așa a fost Dumnezeu descoperit aici, pe pământ, într-un Om! Vedem deci cât de minunată a fost viața Domnului Isus aici pe pământ, căci, în viața Sa ca Om, Dumnezeu a fost descoperit în chip desăvârșit, pentru că tot ceea ce El a făcut a fost, în mod perfect, potrivit gândurilor lui Dumnezeu; El a mers, în drumul Său, în ascultare deplină.

Când a venit, El a spus: „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule“, iar când era pe pământ, El a putut spune: „Mâncarea Mea este să fac voia Aceluia care M-a trimis“. Da, după patruzeci de zile și patruzeci de nopți în care nu a mâncat nimic, Satan a venit la El și I-a zis: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâine“. Aceasta nu era o lucrare rea. Deseori, Domnul a înmulțit pâinea, așa încât mii de oameni au putut mânca din ea. «Nu este niciun păcat să fac pâine din pietre, dacă Dumnezeu Îmi spune că trebuie să fac, dar prefer să flămânzesc decât să fac un lucru pe care nu Mi l-a spus Dumnezeu să-l fac.» Ce ascultare! Și așa Îl vedem noi în toată viața Sa pe pământ. Îl vedem cum Se interesa numai de gândurile lui Dumnezeu.

H. L. Heijkoop