Domnul este aproape GBV
În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți.
Evrei 2.18
În cazul Său, ispitirea n-a însemnat niciodată altceva decât suferință. El nu a suferit după ce a fost ispitit; acest lucru este valabil pentru omul care cedează ispitei și care apoi se pocăiește. Nu a existat și nici nu putea exista tulburare a conștiinței în Domnul Isus, nici vreo lucrare a necredinței, așa cum se întâmplă cu noi. El a simțit în întreaga Lui ființă morală suferințele sfințeniei și ale harului; a detestat și a respins tot ceea ce vrăjmașul a prezentat naturii Sale sfinte. Astfel că El, care în natura Sa umană a cunoscut încercarea și suferința mai mult decât toți, poate veni în ajutorul credinciosului încercat. Aceasta este aici adevărata idee și aplicație a cuvântului „ispită“. Nu semnifică susceptibilitatea ori tendința interioară către rău; înțelesul acesta îl are în Iacov 1.14, unde ispita este pusă în mod expres în legătură cu pofta. Dacă cineva îndrăznește să aplice așa ceva Domnului, s-o spună deschis, ca să putem cunoaște ce fel de om este și ca oile lui Hristos să poată fugi de glasul unui străin. Iar Iacov, în același capitol (versetele 2 și 12), folosește cuvântul în modul scripturistic obișnuit cu aplicație la încercare. Confuzia se creează din pricina neluării în seamă a diferenței dintre lucrarea interioară a naturii căzute, așa cum este descrisă în Iacov 1.14, și ispitirea de către Satan, venită din afara noastră.
Adevărata credință în Fiul lui Dumnezeu ar trebui să facă imposibile astfel de sugestii cu privire la Persoana Lui. Păcatul nu a existat în Adam și în Eva atunci când au fost ispitiți; în consecință, nu este necesar să ai o natura căzută pentru a fi ispitit. Dar să remarcăm că, atunci când primii noștri părinți au fost ispitiți, n-a existat nicio suferință, ci ei au cedat. Acest lucru stă în contrast cu ultimul Adam, care a fost incomparabil mai mult ispitit, dar care n-a cedat în nicio privință. El a întâmpinat orice atac prin Cuvântul lui Dumnezeu, în loc de a uita și de a încălca acest Cuvânt, așa cum au făcut ei. A venit să facă voia lui Dumnezeu, nu pe a Lui, și a acționat în puterea Duhului Sfânt, care oferă cuvântul potrivit fiecărei nevoi, oricare ar fi ea.
W. Kelly