Bucură-te foarte mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept şi aduce mântuire, este smerit şi călare pe un măgar, chiar pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe. Şi voi nimici carul din Efraim şi calul din Ierusalim şi arcul de război va fi nimicit… Şi El va vorbi naţiunilor de pace şi stăpânirea Lui va fi de la mare până la mare şi de la râu până la marginile pământului. Zaharia 9.9,10

Ultimele şase capitole ale profeţiei lui Zaharia se referă la venirea lui Mesia. La fel ca în restul Vechiului Testament, în aceste capitole nu se pomeneşte nimic despre cei 2.000 de ani de har cunoscuţi drept Perioada Bisericii sau Dispensaţia Harului. Ea este parte a „tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu“, „taina lui Hristos, care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor“ (Efeseni 3.9,4,5). Prin urmare, de multe ori se trece direct de la viaţa smerită a Domnului nostru şi suferinţele Lui pe pământ la acea zi viitoare de la sfârşitul Necazului celui mare, când El Se va întoarce cu putere şi glorie pentru a-Şi întemeia împărăţia. În mod natural, personajele care apar aici sunt doar poporul pământesc al lui Dumnezeu, Israel, şi vrăjmaşii lor; nu vedem nicăieri Adunarea.

Aceasta se vede clar în versetele de mai sus. Profeţia din versetul 9 a fost împlinită în ziua pe care lumea o numeşte Duminica Floriilor. Pe de altă parte, buletinele de ştiri sunt cea mai bună dovadă că versetul 10 încă nu s-a împlinit. Dar pe cât este de sigur că profeţiile despre respingerea şi suferinţele Domnului nostru au fost împlinite în detaliu, la fel de sigur este că se vor împlini şi cele despre pocăinţa lui Israel şi venirea lui Mesia pentru a-i izbăvi. Ce zi va fi aceea! Fie ca noi toţi să ne găsim printre cei care iubesc venirea Lui“ (2 Timotei 4.8)!