Zaharia 7-8

De la capitolul 7 şi până la sfârşitul cărţii, profeţia are ca obiect special introducerea lui Mesia în mijlocul lui Israel şi consecinţele respingerii Lui. Aici regăsim aceleaşi principii ale responsabilităţii şi binecuvântării pe care le-am văzut prezentate în legătură cu rămăşiţa care s-a întors din Babilon. Profeţia începe amintind lipsa de sinceritate faţă de Yahve în plângerile şi umilinţele pe care le-au suferit pe parcursul celor 70 de ani de captivitate şi exemplul pe care împietrirea inimii poporului îl dăduse înainte de acea epocă tristă, împietrire a inimii care a făcut ca ei să fie risipiţi în toate ţările, ţara cea plăcută fiind transformată într-o pustietate. Dar acum, dragostea lui Yahve pentru Sion, cetatea Lui aleasă, face să se manifeste gelozia şi mânia Lui împotriva acelora care îi oprimau. El revenise, aşa că ea urma să fie binecuvântată în calitate de cetate a adevărului; muntele lui Yahve va fi muntele ei sfânt. Ierusalimul va fi binecuvântat din belşug, străzile lui vor fi pline de locuitori şi bătrânii lui vor avea multe zile. Dumnezeu va aduce pe poporul său din toate ţările unde sunt risipiţi şi în captivitate. De atunci poporul Său va gândi la El punând temelia templului. Binecuvântarea va curge ca un râu, după cum mai înainte dăduse peste margini nenorocirea şi judecata. Iudeii care reveniseră din Babilon sunt aşezaţi în condiţii de adevăr şi dreptate pentru a se bucura de binecuvântări (Zaharia 8:16-17).

Apoi Yahve declară, în mod necondiţionat, că zilele de post vor fi zile de sărbătoare şi că vor veni oameni din toate naţiunile pentru a se închina lui Yahve la Ierusalim şi că îl vor apuca de poala hainei pe iudeu ştiind că Dumnezeu este cu iudeii. Avem deci consecinţele morale ale neascultării, care s-au împlinit deja, de asemenea, este semnalată lipsa de sinceritate şi împietrirea inimii, iar binecuvântarea prezentată este introdusă prin har şi acordată poporului cu condiţia de a umbla potrivit cu voia lui Dumnezeu, această binecuvântare urmând să aibă toată semnificaţia prezenţei lui Yahve, şi, în final, planurile lui Dumnezeu în har, care ţin numai de El şi nicidecum nu vor da greş. Dar acest ultim gând introduce multe consecinţe şi evenimente importante.