Zaharia 4

Și mai urmează: „Şi îngerul care vorbea cu mine a venit din nou şi m-a trezit, ca pe un om care este trezit din somnul lui. Şi el mi-a zis: «Ce vezi?» Şi eu am spus: «Văd, şi iată un sfeşnic cu totul de aur»“. Nu este numai îndreptățirea viitoare a lui Israel, și acolo nu numai că vedem o piatră de temelie perfectă în guvernarea lui Dumnezeu, ba mai mult, descoperim în continuare modul în care Yahve va arăta puterea Duhului în ziua aceea. Aceasta este reprezentată printr-un „un sfeşnic cu totul de aur cu un potira în vârful lui şi cele şapte candele ale lui pe el; şapte candele şi şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful lui, şi doi măslini lângă el, unul la dreapta potirului şi altul la stânga lui“. Este o aluzie evidentă la Iosua și la Zorobabel deși acestea privesc pe Unul mult mai mare, cu mai multe funcții și cu o glorie mult mai profundă decât o poate exprima vreun simbol. După cum știm, acestea Îl vor avea pe Hristos drept centru, și atunci se va vedea perfecțiunea și nu mai înainte. Numai el, în calitate de Preot și Împărat, va furniza, va răspândi și va menține în Israel lumina Duhului, spre gloria lui Yahve. Înainte de aceasta va fi instaurată împărăția, despre care avem mărturia celor doi martori din Apocalipsa 11, după răpirea la cer a sfinților, când Dumnezeu va începe din nou lucrarea în rămășița evreilor. În aceasta este ordinea divină perfectă a lui Mesia. Este o stare a lucrurilor evident diferită de cea a bisericii. Atât marele preot cât și guvernatorul pot fi, într-adevăr, umbre slabe, dar aceste simboluri ne prezintă gândul lui Dumnezeu și reprezentau, pentru rămășiță, semne clare cu privire la ceea ce va fi când Mesia va împlini ambele funcții. Astfel, vedem că aceasta se va face nu prin mijloace omenești, nu printr-o ameliorare a evreului, ci „«prin Duhul Meu», zice Yahve al oştirilor“. Nu este prin putere, nici prin tărie, adică în nici un caz prin resurse externe, nici măcar prin puterea mentală sau morală a omului, cu toate că, prin har, omul va fi adus într-o stare potrivită, ci totul va fi în mod cert prin Duhul Sfânt. Pe de altă parte, nu este nici o referință la lucrarea Duhului pentru convertirea păcătoșilor, nici la nașterea din nou, care este întotdeauna reprezentată simbolic prin apă. Ungerea ține de putere în aceia care au fost deja spălați și puși deoparte pentru Dumnezeu.

Înaintea lui Dumnezeu nu contează obstacolele: „Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel vei fi un şes; şi el va scoate piatra cea mai de sus a colţului cu strigăte: «Îndurare, îndurare pentru ea!»“ Fiul lui David este din nou aici simbolul Celui pe care Yahve Îl va aduce în față ca Piatra cea mai importantă, în aclamații „îndurare, îndurare cu ea“. Din Geneza 49, Isaia 28 și Daniel 2, referința devine evidentă. „Şi cuvântul lui Yahve a fost către mine, zicând: Mâinile lui Zorobabel au pus temelia casei acesteia şi mâinile lui o vor termina. Şi vei cunoaşte că Yahve al oştirilor m-a trimis la voi“. Atunci era doar o zi a lucrurilor mici, dar omul care o disprețuiește nu poate fi în acord cu Yanve al oștirilor atunci când lucrurile se vor împlini. Duhul care recunoaște plăcerea lui Dumnezeu în ceea ce este mic va fi onorat de Dumnezeu în ziua cea mare, și nu altul. Dar ziua în care Dumnezeu încearcă sufletele este întotdeauna o zi a lucrurilor mici, batjocorită de cel a cărui inimă nu se mulțumește să Îi slujească lui Dumnezeu. Cei care își găsesc plăcerea în voia și lucrarea lui Dumnezeu în ziua lucrurilor mici sunt în comuniune cu El. Ce gând că Yahve se poate bucura și chiar se bucură de micile eforturi ale celor care sunt călăuziți de cuvântul Lui și urmăresc gloria Lui! „Şi am răspuns şi i-am zis: «Ce sunt aceşti doi măslini din dreapta sfeşnicului şi din stânga lui?» Şi am răspuns a doua oară şi i-am zis: «Ce sunt cele două ramuri de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, care varsă aurul din ele?»“ Și ni se spune aici: „Acestea sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ“. Am explicat deja în câteva cuvinte că acestea îi reprezintă pe Iosua și Zorobabel în calitate de căpetenii religioase și civile pentru Ierusalimul de atunci, dar privesc în viitor spre Hristos, care va avea ambele funcții, după cum vedem în Zaharia 6.