Zaharia 4

Apoi, Zaharia este ca trezit de Dumnezeu ca să vadă ordinea perfectă pe care El o va stabili. Şi aici harul ne oferă ocazia unor revelaţii ale planurilor lui Dumnezeu pentru ceea ce urmează. Profetul vede sfeşnicul luminii lui Dumnezeu pe pământ, rânduit în toată perfecţiunea lui. Era un singur sfeşnic, dar el avea şapte braţe. Este unitatea în perfecţiunea coordonării spirituale, unitate perfectă şi dezvoltare perfectă a acestei unităţi. Fiecare lucru era la locul lui ca mijloc şi cele două surse ale harului spiritual care alimentează lumina erau aşezate de o parte şi de alta pentru a întreţine lumina care strălucea înaintea lui Yahve. Crec că acestea reprezintă regalitatea şi preoţia lui Hristos, care menţin, prin puterea şi harul lor, lumina perfectă a ordinii divine între evrei. Lucrarea era divină - ţevile erau de aur - le era dat harul Duhului, al cărui simbol este uleiul şi mărturia este menţinută în această ordine perfectă.

Dar, mai întâi, Duhul îl aşează pe Israel, în momentul profeţiei, într-o poziţie clară. Nu venise încă epoca în care puterea să se exercite în mod vizibil, în care Yahve să folosească forţa pentru stabilirea în mijlocul poporului a gloriei Sale şi a închinării aduse Lui. Duhul Lui lucra în mijlocul rămăşiţei credincioase a lui Israel pentru ca, daca ei ascultă, să fie puşi într-o relaţie morală cu El, să fie aduşi la El pentru ca să-I aducă închinare, închinarea lor fiind acceptată de El deşi era imperfectă (din vreme ce închinarea era restabilită prin puterea lui Dumnezeu, deşi Israel rămânea încă în robie). Era o închinare lui Dumnezeu în duh şi în adevăr, potrivit cu ceea ce El dăduse poporului. Atunci providenţa exterioară acţiona în acelaşi timp pentru a împlini tot ceea ce era necesar pentru a menţine acele relaţii cu Dumnezeu, relaţii pe care bunătatea Lui le stabilise pentru Israel după căderea lui şi eliberarea din Babilon prin intervenţia providenţială a lui Dummnezeu. Cei şapte ochi vor străbate pământul şi vor privi cu bucurie lucrarea încheiată prin mâinile lui Zorobabel, casa în care rămăşiţa credincioasă revenită din captivitate va fi în relaţie cu Dumnezeu.

Aceasta conturează clar poziţia poporului şi cele două ordini pentru lucruri care ne sunt înfăţişate în această profeţie. Starea de atunci era cea a unor relaţii stabilite de Dumnezeu în mod suveran, prin Duhul Său, în care poporul aducea o închinare plăcută, Duhul lui Dumnezeu fiind în mijlocul celor scăpaţi şi acţionând, în acelaşi timp, prin puterea providenţială pentru a asigura binecuvântarea, dar nun era o guvernare directă din partea lui Dumnezeu, guvernarea fiind lăsată în mâinile acţiunilor.

În perspectiva profetică era avută în vedere ordinea desăvârşită care va fi stabilită la Ierusalim ca lumină divină pe pământ, menţinută prin slujirea celor doi “fii ai untdelemnului”: împărăţia şi preoţia, care vor fi înaintea Domnului** întregului pământ. Dumnezeul lui Israel Îşi avusese tronul la Ierusalim, dar Dumnezeul cerurilor a încredinţat căpeteniei naţiunilor stăpânirea întregului pământ. Acum, Domnul întregului pământ urmează să restabilească ordinea pe pământ potrivit cu voia Lui, la Ierusalim, şi va menţine acolo, în prezenţa Lui, lumina divină prin împărăţia preoţească.