Zaharia 3:1-10

O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua – care reprezintă poporul – stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) – pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7…), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă – am citit deja – acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului“ lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc“ (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată – afirmă El – am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac…“, nu numai cu îmbrăcăminte curată, ci „cu haine de sărbătoare“ (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7). Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.Versetele 8-10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.