Zaharia 14

Capitolul 14 anunţă ultimele evenimente care vor duce la acest rezultat, după cum capitolul 13 dat detalii în mod special cu privire la Hristos. Astfel, sunt reluate în detaliu cele două subiecte ale capitolului 12.

Putem remarca faptul că aici este realizat efectul ruperii toiagului care unea pe Iuda cu Israel. Profetul se ocupă aici doar de Iuda, de poporul care a fost în ţară şi s-a făcut vinovat de respingerea lui Mesia, care, în zilele din urmă, va avea de suferit consecinţele, ei fiind, în marea lor masă, asociaţi cu Antihristul. După cum am mai spus, Ierusalimul este centrul profeţiei. Nici un profet nu putea muri altundeva decât în perimetrul Ierusalimului. Ce lucru groaznic să fii aparent aproape de Dumnezeu, dar în lăuntru să fii departe de El şi inima să se îmbrace cu numele lui Dumnezeu ca şi cu o haină cu care să se mândrească, ca şi cu un scut, ca nu cumva să fie atinsă de săgeţile conştiinţei.

În pofida orgoliului lui şi al alianţei cu răul, Ierusalimul va cădea în zilele din urmă. Studiind profeţii am văzut că cetatea va cădea, apoi va fi din nou asediată şi Yahve va interveni pentru a-i distruge pe cei care o vor asedia. Ceea ce este anunţat aici în mod clar este faptul că naţiunile sunt strânse de Yahve, că cetatea va fi jefuită şi jumătate din popor va fi dus în captivitate. Apoi, Yahve, după cum s-a spus în capitolul 12, va ieşi împotriva acestor naţiuni (comparaţi cu Isaia 66 şi Mica 4). El va veni în persoana lui Hristos pe Muntele Măslinilor, de unde S-a înălţat la cer. Muntele se va despica şi se va forma o vale mare, înspăimântând pe cei care vor fi acolo. Yahve se identifica, dacă putem spune aşa, cu Isus cel smerit şi blând odinioară, când era pe pământ, astfel încât să fie clar recunoscută identitatea Mântuitorului şi a lui Yahve. Nu este mai puţin adevărat că El vine în toată gloria Lui, din cer, aşa cum au vestit profeţii începând cu Enoh. Sfinţii cereşti Îl vor însoţi în manifestarea Lui publică înaintea ochilor uimiţi ai întregii lumi. Ce glorie minunată vor avea ai săi, împreună cu care El se va arăta înaintea tuturor celor răi! Aici este vorba despre venirea publică a lui Yahve pe pământ, judecător drept care luptă împotriva a tot ce este răzvrătit contra Lui.

Nu văd că acest fapt ar urma cronologic după lucrurile prezentate înainte. Cuprinsul capitolului se împarte în mijlocul versetului 5: “şi Yahve, Dumnezeul meu, va veni”****, ceea ce constituie începutul unui nou subiect, introducând un fapt deosebit, cu consecinţe asupra întregului pământ, care caracterizează existenţa lui viitoare. Prezenţa lui Yahve pe Muntele Măslinilor reînnoieşte, ca să spunem aşa, relaţiile Lui vizibile cu Iuda. Această parte se încheie cu cuvintele “Ozia, împăratul lui Iuda”. Ceea ce urmează este strâns legat de întoarcerea lui Hristos în mijlocul iudeilor, chiar în locul de unde a părăsit acest pământ, dar priveşte aspectele mai înalte şi tratează subiectul relaţiilor lui Yahve cu întregul pământ, el venind din cer împreună cu sfinţii. Aceasta este altă parte importantă a acestui subiect.

Cred că sensul general al pasajului destul de dificil care urmează a fost destul de bine prezentat de traducerea lui Martin*, fiind remarcat că textul ebraic este obscur. Nu va fi o zi în care lumina să fie amestecată cu întunericul, ci o zi care este rânduită de Yahve, al cărei caracter este dat de intervenţia puterii prezentate şi care nu va fi caracterizată de succesiunea obişnuită de zi şi noapte. În momentul în care s-ar aştepta o noapte completă, va fi lumină; ape vii vor izvorâ de la Ierusalim spre răsărit şi spre apus, în Marea Moartă şi în Marea cea Mare. Căldura verii nu va seca acel izvor.

Yahve va fi Dumnezeu pe tot pământul, va fi un singur Yahve şi numele Lui va fi unul. Va fi o religie unică şi universală, dominaţia lui Yahve cel unic, Dumnezeul evreilor, pe tot pământul. Ţara va fi populată peste tot împrejurul Ierusalimului şi Ierusalimul va fi înălţat şi vor locui în el în siguranţă. Cetatea aleasă de Yahve nu va mai fi distrusă. O plagă nimicitoare va veni peste toţi cei care au atacat Ierusalimul. Ei se vor distruge între ei, dar şi Iuda va lupta împotriva lor şi va lua bogăţiile naţiunilor care s-au suit împotriva lui. Rămăşiţa cruţată dintre naţiuni se va sui la Ierusalim la sărbătoarea intrării în odihnă a poporului lui Dumnezeu şi tot Ierusalimul va fi sfânt, în întregime consacrat pentru Yahve.