Zaharia 13

„În ziua aceea se va deschide un izvor casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului, pentru păcat şi pentru necurăţie“. Nu se limitează numai la „vor privi la acela pe care l-au străpuns“, ci este și spălarea cu apă prin cuvânt. În scriptură nu există un izvor de sânge, deși poetul nostru Cowper spune de așa ceva. A fi curățit cu sânge nu este suficient. Este nevoie să fim spălați cu apă și să ne spălăm picioarele în fiecare zi. Și toate acestea le avem la Domnul nostru Isus. „El este Cel care a venit prin apă şi sânge, Isus Hristos; nu în apă numai, ci în apă şi sânge“. El își curățește poporul sub aspect moral și face și ispășire pentru ei.

Dar în Zaharia 13 este apă și nu sânge. Aici Duhul folosește cuvântul ca putere morală a morții lui Hristos. Alături de ispășire înaintea lui Dumnezeu avem nevoie de a fi practic în comuniune cu adevărul. Apoi ceilalți văd rezultatul. „În ziua aceea, zice Yahve al oştirilor, voi nimici din ţară numele idolilor şi ei nu vor mai fi amintiţi; şi voi scoate, de asemenea, din ţară pe profeţi şi duhul necurat“. Acum este înlăturat orice nu corespunde cu caracterul lui Dumnezeu. „Şi va fi aşa: dacă va mai profeţi cineva, tatăl său şi mama sa, care l-au născut, îi vor zice: Nu vei trăi, pentru că vorbeşti minciuni în Numele lui Yahve“. Cât de multe vor fi întinările, necurățiile și profețiile false în zilele Antihristului! Atunci vor fi fost mulți Hristoși falși și profeți falși, dar toate acestea vor fi înlăturate complet.

„Şi tatăl său şi mama sa, ei, care l-au născut, îl vor străpunge când va profeţi“. Ei vor juca rolul lui Fineas în indignarea împotriva a ceea ce Îl dezonorează pe Domnul. „Şi va fi aşa: în ziua aceea, profeţii se vor ruşina fiecare de viziunea lui, când vor profeţi, şi nu se vor mai îmbrăca în manta de păr, ca să înşele“. Cei mai mulți sunt înclinați să ia următoarele două versete ca fiind tot în legătură cu înșelătorul, care renunță la pretenții și se mărturisește a fi numai un om de condiție umilă și fie că pretinde că semnele idolatre de pe mâinile lui sunt efectele mutilării din durere pentru prietenii lui, fie că afirmă că a fost deja pedepsit pe viață pentru vina lui, chiar dacă nu a fost ucis.

Această interpretare poate fi destul de simplă, dar, cu siguranță, este cel mai slab sens al versetului 6. Alții îl aplică la Hristos astfel: „Şi el va zice: «Nu sunt profet, sunt lucrător al pământului, pentru că un om m-a cumpărat ca rob din tinereţea mea»“. Acesta este un pasaj dificil pentru că Îl introduce pe Hristos într-un mod atât de brusc. Dacă nu greșesc, El este introdus în contrast cu profeții falși, după cum mai înainte, în mod similar, a fost în contrast cu păstorii falși. Ca și în Zaharia 11, vocea Lui răsună atât de brusc încât este greu să realizezi unde începe Hristos, dar eu presupun că este de la versetul 5, care arată că Domnul nu era în nici un fel în relație cu școlile oamenilor. El a acceptat poziția de nazireu pe care, în înțelepciunea Sa, Dumnezeu i-o acordase. Ca om El îl luase ca rob din tinerețea Lui. Poate fi comparat cu robul evreu din Exod 21. El a fost robul tuturor cu atât mai mult cu cât a fost slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Este o expresie figurată care se aplică la Hristos, pentru că eu consider că acesta este adevăratul sens. „Şi i se va zice: «Ce sunt rănile acestea în mâinile tale?» Şi el va zice: «Acelea cu care am fost rănit în casa prietenilor mei»“. Numai un necredincios se poate îndoi că aceasta este cu privire la Hristos. Pot exista dubii cu privire la versetele precedente, dar părerea mea este că și ele este bine să fie luate împreună cu acesta.

Apoi urmează o voce și mai solemnă, când nu lupii, ci Însuși Dumnezeu spune: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu, zice Yahve al oştirilor; loveşte păstorul, şi oile se vor risipi; şi-Mi voi întoarce mâna asupra celor mici“. Cu privire la sabie aici nu găsim mai multe dificultăți decât în Zaharia 11.17, unde ni se spune despre judecata păstorului nevrednic: în ambele cazuri sabia este simbolul morții violente. Dar ce contrast! Nu mai auzim de înșelători, nici de idolatri, nici de oameni răi, care se află și caută să se afirme în casa prietenilor lui Mesia, ci Yahve Însuși L-a dat spre a fi umilit pe deplin și respins complet. Ce gând solemn! Pentru că trebuie să reținem că, indiferent cât de mare și de rea a fost ura evreilor împotriva lui Mesia, ea nu ar fi putut face nimic dacă Yahve nu i-ar fi îngăduit să se manifeste pentru ca prin ea să-Și împlinească planurile Lui mărețe, cum a și făcut. Prin urmare, Lui i se aplică: „Loveşte păstorul, şi oile se vor risipi; şi-Mi voi întoarce mâna asupra celor mici“. Respingerea lui Hristos aduce toate binecuvântările pentru cei care sunt ai Săi – tocmai rușinea cea mai mare și durerea nespus de mare a crucii. Și aceasta este nu numai planul harului ci și guvernarea lui Dumnezeu. Toată sfințenia lui Dumnezeu este satisfăcută prin aceasta și orice har manifestat față de om este astfel întemeiat pe o bază sfântă.În același timp, guvernarea lui Dumnezeu se va desfășura făcând deosebire, pentru că ni se spune: „Şi voi duce această a treia parte în foc şi îi voi lămuri cum se lămureşte argintul şi îi voi încerca aşa cum se încearcă aurul“. Zgura trebuie să piară, iar ceea ce este scump trebuie să fie purificat și încercat. Poporul Său trebuie să treacă prin necaz. „Ei vor chema Numele Meu şi Eu le voi răspunde. Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Yahve este Dumnezeul meu!»“ Este umilitor să citești comentariile unuia cum este Calvin, care începe făcând confuzie între biserică și evrei într-un pasaj ca acesta: „Pentru că atunci când trei sute vor mărturisi că se închină lui Dumnezeu, Zaharia spune că numai o sută vor fi mântuiți“. Dar numai comentatorul care greșește spune așa, făcând eroarea de a aplica la biserică în general ceea ce îi privește pe evrei în ultima lor situație de criză.