Vine Mirele!

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos, ziua decăderii se apropie cu paşi repezi şi totodată ziua în care Domnul va veni să-i ia pe ai Săi acasă.

Timpul în care trăim este aşa de grav, încât mă simt constrâns să vă adresez acest cuvânt de atenţionare. Oamenii temători de Dumnezeu, care iau seama la semnele timpului, văd cum se apropie tot mai mult clipa în care activitatea actuală a harului va înceta. În mod vădit, este şi timpul când trebuie să se vorbească clar şi să se întrebe: Unde vă aflaţi? Care este situaţia voastră? Prin har, care, cu cât ne apropiem mai mult de sfârşit, cu atât străluceşte tot mai puternic, aţi fost scoşi din marea învolburată a ateismului şi a idolatriei, din pricina cărora creştinismul şi lumea actuală sunt ameninţate de o judecată mult mai îngrozitoare ca aceea care a venit peste Sodoma şi Gomora. Întrebarea este: Cunoaşteţi responsabilitatea şi privilegiul locului binecuvântat în care vă aflaţi şi umblaţi ca unii cărora li s-au deschis ochii? Credeţi-mă, nu a fost încă în istoria lumii un timp ca acesta în care trăim, iar diavolul nu este cu nimeni altul aşa de preocupat cum este cu voi; această preocupare a sa este cu atât mai mult de temut, cu cât el face această lucrare cu multă viclenie.

Intenţia sa este să vă întoarcă privirea de la Hristos, în timp ce voi credeţi că sunteţi pe o temelie tare şi nu aveţi de ce să vă temeţi. El vrea să vă facă să cădeţi folosindu-se de adevăr, însă luaţi seama: voi staţi pe o temelie sigură, însă numai atâta timp cât Hristos este totul pentru voi. Şi aici este punctul periculos, pe care satan ştie să-l folosească pentru planurile lui nimicitoare. Dacă lăsaţi să se interpună ceva între sufletul vostru şi Hristos, „Filadelfia“ voastră va deveni „Laodiceea“, temelia voastră sigură va deveni tot aşa de nesigură cum este aşa-numitul creştinism, vă va pieri puterea, iar voi veţi deveni tot aşa de slabi ca un simplu muritor.

Printre voi sunt tineri care s-au întors de curând la Domnul sau care au fost aduşi pe drumul drept al Domnului şi care nu cunosc vicleniile satanei. Vreau să vă atenţionez foarte serios cu privire la pericolul care vă ameninţă, pentru ca, atunci când va veni nenorocirea peste voi, să nu fiţi în neştiinţă. Duşmanul îşi are ochii îndreptaţi în mod deosebit asupra voastră cu intenţia să aducă într-o formă oarecare lumea între sufletul vostru şi Hristos. Orice formă, oricât de neînsemnată ar părea, îi este binevenită. Dacă aţi şti cât de puţin din aceasta slujeşte intereselor sale, v-aţi speria. El nu începe cu ceea ce este grosolan sau dăunător. Totul se dezvoltă în această direcţie, dar nu acesta este începutul răului. Diavolul nu încearcă să vă strice prin ceva care izbeşte privirea, ci prin lucruri mărunte, aparent nevinovate, dar care dau naştere la veninul viclean, nimicitor, şi care sunt prevăzute pentru a distruge mărturia voastră şi pentru a vă îndepărta de Hristos. Voi întrebaţi: Care sunt aceste simptome neliniştitoare şi unde se găsesc ele? Deja întrebarea arată caracterul mijlocului de anesteziere în acţiunea sa.

Fraţi şi surori, voi sunteţi în pericol să fiţi contaminaţi de duhul lumii! Îmbrăcămintea, purtarea, discuţiile, sărăcia în viaţa spirituală dovedesc aceasta. Ne simţim împovăraţi şi împiedicaţi, iar lipsa de putere se vede aşa de clar şi limpede în adunări, ca şi cum interiorul inimilor este descoperit, iar gândurile sunt date pe faţă.

O formă de evlavie lipsită de putere începe să se vadă printre noi, aşa cum este cazul general în creştinătate. Un lucru este sigur: în măsura în care te amesteci cu lumea, în aceeaşi măsură aluneci pe terenul ei. Aceasta este în natura lucrurilor. Nu poate fi altfel. Dacă voi, iubiţi fraţi şi surori, vă amestecaţi cu lumea, atunci locul privilegiat, pe care îl ocupaţi prin harul lui Dumnezeu, în loc să vă apere, vă va expune unei judecăţi mult mai mari! Hristos sau lumea! Nu se poate - şi nici nu trebuie să fie – Hristos şi lumea!

Harul lui Dumnezeu v-a scos din lume, în care trăiaţi în neştiinţa voastră, însă Dumnezeu nu vă va permite niciodată să nesocotiţi harul Său sau să vă comportaţi indiferenţi, după ce aţi fost puşi deoparte din lume. Nu uitaţi că ocupaţi locul şi revendicaţi privilegiul oamenilor cărora li s-au deschis ochii. Dacă aceasta este ceva deosebit de preţios, atunci este poziţia cea mai serioasă în care se poate afla un credincios. El se aseamănă cu participantul la sărbătoarea de nuntă, care nu are haina de nuntă necesară. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne“, în timp ce nu faci ceea ce porunceşte El. Este un „mă duc, Doamne!“, aşa cum a spus acela care nu s-a dus (Matei 21,30).

Preaiubiţilor, cu privire la voi sunt convins de lucruri mai bune, chiar dacă vorbesc aşa; şi am încredere cu privire la voi, că Îi veţi mulţumi pentru aceste cuvinte bine intenţionate! Nu există ceva mai minunat ca poziţia la care aţi fost chemaţi în aceste ultime zile. Mulţi copii ai lui Dumnezeu au stat în spărtură şi au vegheat zile şi nopţi obositoare timp de 20 de secole, iar voi aşteptaţi numai sunetul trâmbiţei Celui ce a biruit, ca să vă mutaţi la El şi să intraţi în posesiunea moştenirii minunate. Alţii au lucrat, iar voi aţi intrat în lucrarea lor; nu vă coborâţi demnitatea până la aceste vase de pământ, care aşteaptă toiagul Biruitorului ca să fie lovite şi transformate în cioburi!

Treziţi-vă, voi, cei care dormiţi! Nu mai dormiţi! Aruncaţi de la voi idolii voştri şi dumnezeii falşi! Spălaţi-vă îmbrăcămintea şi mergeţi la Betel, unde Îl veţi găsi pe Dumnezeu, aşa cum nu L-aţi cunoscut niciodată, nici măcar în zilele voastre cele mai bune! Vegheaţi asupra cuvintelor voastre, ca ele să fie despre Hristos şi lucrarea Sa, şi nu, aşa cum deseori este cazul, despre lucruri care sunt în afara Lui!

Uniţi rugăciunile voastre cu cele din adunările de rugăciune! Niciodată nu a fost aşa de necesar ca acum să se facă aceasta. Nu pierdeţi nici un prilej ca să luaţi învăţătură din Cuvânt, singurul care poate să ne păzească de cărările stricăciunii, şi lăsaţi viaţa voastră să dea mărturie despre comorile pe care le-aţi strâns în timp ce aţi fost singuri cu Domnul, sau în timpul vestirii Cuvântului, sau la studiul comun al Cuvântului lui Dumnezeu!

Dacă doriţi să lucraţi pentru Domnul, ceea ce vă va aduce o răsplată minunată, atunci rugaţi-L să vă înroleze în lucrarea Sa! Nu veţi regreta niciodată, nici în lumea aceasta şi nici în cea viitoare.

Suportaţi-mă, căci sunt plin de râvnă pentru voi, o râvnă după voia lui Dumnezeu! Voi aparţineţi lui Hristos, iar Hristos vă aparţine vouă. Nu rupeţi această legătură sfântă! Să devină oare mireasa necredincioasă mirelui ei? De ce să fiţi jefuiţi şi să suferiţi pagubă? Dacă veţi lăsa să treacă acest scurt timp al binecuvântării, fără să faceţi uz de el, veţi avea drept rezultate „păstăi goale şi fructe amare“. Dimpotrivă, distincţiile pe care le-aţi obţinut aici sub influenţa Duhului vor servi la mărirea frumuseţii voastre şi vă vor face mai plăcuţi în ochii Aceluia care v-a logodit cu El Însuşi. Vreţi să-L împiedicaţi să Se bucure de voi? Vreţi să-L lipsiţi de roada muncii sufletului Lui pe Cel care a stat odată atârnat pe crucea de la Golgota între doi tâlhari, care a fost un spectacol pentru oameni şi îngeri, dar şi pentru voi, cei care aţi uitat dăruirea Lui pentru voi, căci nu cred că aţi dispreţuit-o? El putea să vă lase la o parte şi putea să câştige lumea fără cruce, dar n-a vrut. Şi voi, care aţi fost îmbogăţiţi prin chinurile Sale de moarte şi prin sângele Său scump, deveniţi acum îngăduitori faţă de lume şi Îl puneţi pe El deoparte? Imposibil! Conştiinţa voastră sinceră are nevoie să fie trezită prin înştiinţări.

De aceea să prindem curaj şi să primim acest cuvânt de atenţionare din partea Domnului nostru, care tot timpul este îndurător şi credincios! El vrea să ne învioreze şi să trezească în noi energia adormită. Atunci, la venirea Sa, nu vom sta ruşinaţi înaintea Lui.

El vine în curând!