Toţi putem fi fideli

Pot fi văzuţi sfinţi fideli în strângerile voastre laolaltă? Ei pot fi găsiţi în fiecare adunare locală din întreaga lume! Şi la noi se văd. În strângerile laolaltă, probabil, nu ies aproape deloc în evidenţă, dar sunt fideli. Cuvântul hotărâtor din versetul 21 din Matei 25, pe care Domnul îl adresează slujitorului Său, este „credincios“.

Probabil, Domnul nu ne-a chemat să fim mari evanghelişti. Probabil, nu ne foloseşte să explicăm Scriptura şi să scriem comentarii biblice importante. Probabil, nu ne-a trimis ca misionari în Africa sau în America de Sud, dar El ne îndeamnă să fim credincioşi. În 1 Corinteni 4.2 citim: „În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios“. În Luca 16.10, Domnul spune: „Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult“. Credincioşii fideli nu sunt fideli doar în adunarea locală, ci şi în viaţa lor. Eşti tu, sunt eu fidel în faţa Domnului? Să privim această temă importantă mai îndeaproape.

Ce înseamnă „fidel“?

Una din definiţiile pentru fidelitate este: perseverent în dragoste şi devotament. Ca şi credincioşi, trebuie să fim stabili în afecţiunea şi în supunerea noastră faţă de Domnul. Spunem că Îl iubim – aceasta este afecţiunea. Îl numim Domn – aceasta este supunerea.

El are autoritate asupra noastră! Dar suntem noi fideli şi consecvenţi faţă de Cel care este Acelaşi? Stăm neclintiţi în faţa Unuia, despre care citim în Plângerile lui Ieremia 3.23: „ ...mare este credincioşia Ta“? Ce bine ar fi, dacă Domnul ar putea spune despre fiecare din noi: „Bine, rob bun şi credincios!“

Unde se arată fidelitatea?

1. În citire: Trebuie să fim fideli în citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Cum am putea cunoaşte Persoana lui Hristos sau să ne însuşim slăvile Sale morale, dacă nu citim Biblia? Nenumărate locuri din Scriptură ne îndeamnă să citim: „ ...plăcerea lui este în legea Domnului“ (Psalm 1.2). Apostolul Pavel îi recomanda lui Timotei: „ ...ia aminte la citire“ (1 Timotei 4.13). Zilnic trebuie să petrecem un timp singuri cu Domnul.

2. În rugăciune: „Şi, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; şi ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către Ierusalim; şi îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi şi se ruga şi aducea mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte“ (Daniel 6.10). Ce exemplu minunat de fidelitate în rugăciune ne dă Daniel! El a fost consecvent în rugăciune înainte şi după decretul împăratului, care a poruncit că nimeni nu mai are voie să se roage. El s-a rugat în fiecare zi de trei ori. El s-a rugat înainte de interdicţie, dar şi în timpul acesteia. Şi noi trebuie să fim fideli în folosirea acestei surse preţioase. În rugăciune, aruncăm grijile noastre asupra Tatălui, ne recunoaştem greşelile, mărturisim dependenţa faţă de El, facem rugăciuni pentru alţii, Îl lăudăm şi Îi mulţumim pentru că ne ascultă.

3. În frecventarea strângerii laolaltă: Evrei 10.25 ne îndeamnă să nu părăsim strângerea noastră laolaltă. În afara cazurilor de boală sau a altor împrejurări foarte deosebite, ar trebui să participăm consecvent la strângerile laolaltă ale poporului lui Dumnezeu. Ele sunt pentru noi! Acolo savurăm părtăşia sfinţilor în rugăciune, slujire, studiu biblic şi frângerea pâinii.

4. În adorare: Maria a uns picioarele Domnului cu o măsură de nard preţios şi toată casa s-a umplut de mirosul acelui nard (Ioan 12). Acel parfum era foarte preţios! Dar Maria pregătise această ungere şi plătise marele preţ. Noi, ca şi ea, trebuie să ne umplem inima în timpul săptămânii cu Hristos şi să fim pregătiţi pentru adorare. În măsura în care Îl adorăm în fiecare zi, inimile noastre sunt pline de adorare când ne strângem laolaltă.

Domnul doreşte deci să fim cu toţii fideli. Câteodată trecem probabil prin perioade de „secetă“ spirituală, dar El ne poartă şi prin acestea în harul Său. De aceea să nu căutăm numai să câştigăm oameni din lume pentru Hristos, oricât de bine şi important este acest lucru, să nu fim nici „mulţi învăţători“, deşi avem nevoie de ei! Să fim însă fideli şi perseverenţi în dragostea noastră faţă de Domnul şi în devotamentul faţă de El! În lucrurile duhovniceşti ar trebui să fim stabili şi consecvenţi, aşa încât Domnul să ne poată spune şi nouă cândva: „Bine, rob bun şi credincios!“