Tit 1:1-16

Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne-au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i-a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine – astfel sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste. Aşadar nesupunerea! Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorităţii Cuvântului Său (sf. v. 16).