Şi voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi sărac; şi îşi vor pune încrederea în Numele Domnului. Rămăşiţa lui Israel nu va lucra nedreptate, nici nu va vorbi minciuni, nici nu se va găsi în gura lor o limbă înşelătoare; ci ei vor paşte şi se vor culca şi nimeni nu-i va înspăimânta… În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme!“, Sionului: „Să nu-ţi slăbească mâinile!“ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care va salva; El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie. Ţefania 3.12,13,16,17

Ce cumplită va fi ziua aceea pentru oamenii caracterizaţi mai devreme în acest capitol ca rebeli, care nu primeau corectarea şi ale căror fapte erau cu totul corupte! Prinţii, judecătorii, profeţii şi preoţii erau cu toţii netrebnici. Dar chiar dacă El trebuie să folosească „dragostea aspră“ a celei mai severe judecăţi, Dumnezeu tot Îşi va aduce la îndeplinire scopurile Sale de har; El nu va fi împiedicat de păcatul omului. Va veni ziua când Israel nu va mai gusta răul, când israeliţii vor fi o laudă şi un nume în toate naţiunile unde au fost daţi de ruşine, printre toate popoarele pământului.

Dar acea zi va fi minunată nu numai pentru Israel. Şi inima iubitoare a lui Dumnezeu îşi va găsi odihna. „Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez“ sunt cuvintele Domnului nostru binecuvântat pe care le-a spus vrăjmaşilor Lui când căutau să-L omoare (Ioan 5.17). Numai o dată, la începutul istoriei lumii, citim despre Dumnezeu că S-a odihnit după lucrarea pe care a făcut-o. Păcatul însă a stricat odihna de atunci. Aici, în Ţefania, vedem că Dumnezeu Îşi va împlini scopurile Sale de dragoste. El Se va odihni în dragostea Sa, Se va bucura de Ierusalim cu cântări.

Ce zi glorioasă va fi aceea, nu numai pentru Israel, ci şi pentru Dumnezeu! Dar, înainte ca toate acestea să aibă loc, noi vom fi prezentaţi fără vină înaintea gloriei Sale (Iuda 24).