Țefania 3

În mijlocul acestei judecăţi a naţiunilor (Ţefania 3), Ierusalimul ocupă poziţia cea mai importantă. Prezentând nelegiuirea care este cauza acestei judecăţi, Duhul lui Dumnezeu se îndreaptă spre rămăşiţa credincioasă invitând-o să aştepte totul de la Yahve din vreme ce nu mai exista vreo speranţă din altă parte. El îi luminează cu privire la căile Lui şi le descoperă în ce mod ele vor duce la binecuvântări pentru Israel.

Dumnezeu fusese în mijlocul cetăţii Sale, care a ajuns să fie coruptă şi nu mai voia să se apropie de El, nici să asculte de El. Căpeteniile lor erau oameni violenţi, judecătorii lui erau răpitori, profeţii lui erau înşelători şi deşarţi şi preoţii lui profanau sanctuarul. Yahve era prezent acolo pentru a le arăta greşelile lor şi judecata Lui, dar cel rău nu avea pic de ruşine în nelegiuirea lui. Yahve, fără îndoială, nimicise naţiunile şi le pustiise, dar orice pedeapsă a trebuit să-i aplice lui Israel, era de presupus că măcar acesta ar fi tras învăţăminte din aceasta şi atunci Yahve nu ar fi fost nevoit să-l nimicească. Dar Israel se corupsese profund în tot ce făcea. Din vreme ce Israel nu mai asculta de Yahve când Acesta lucra cu tandreţe şi era aproape de el – chiar fără ca Israel să fie desemnat pe nume – prin degradarea lui a ajuns în rândul naţiunilor care sunt obiectele judecăţii drepte a lui Dumnezeu. Aşa că, rămăşiţa credincioasă, este invitată să aştepte totul numai de la Yahve (Ţefania 3:8), care era pe punctul de a executa judecata, când nimic nu mai putea atinge inima îngrăşată a poporului, astfel încât aceasta rămânea numai să aştepte momentul ca Yahve să se ridice “pentru pradă”. Nu mai rămânea nimic de făcut până la acel moment. Israel nu voia să asculte; judecata nu era pentru rămăşiţa credincioasă şi numai această judecată putea pune capăt pustiirii. Dumnezeu urma să strângă laolaltă toate popoarele pentru a-şi vărsa asupra lor mânia Lui aprinsă, mărturie solemnă şi universală a profeţilor. Dar atunci le va da buze curate pentru ca ei să cheme Numele lui Yahve şi ca să-L slujească din toată inima*. Toţi cei risipiţi din Israel vor fi strânşi laolaltă, fiind aduşi din ţările cele mai îndepărtate.

Ierusalimul nu va mai fi spre ruşine, iar fărădelegile lui vor fi fost şterse cu desăvârşire. Cei mândri vor fi fost înlăturaţi din mijlocul poporului, care va fi un popor smerit şi firav, al cărui unic adăpost va fi Yahve. Acea mică rămăşiţă nu va mai comite nedreptăţi şi nu va mai spune minciuni, ci va paşte şi se va odihni şi nimeni nu-i va mai înspăimânta.

Versetele 14-17 cuprind o cântare de laudă pe care Duhul a compus-o şi i-a învăţat în Sion, pe care îi invită să o cânte cu mulţumiri pentru Yahve, care a desfiinţat condamnarea şi este în mijlocul lor şi se odihneşte în iubirea Lui pentru el. Toţi cei care fuseseră mâhniţi din cauza ocării care venise peste Sion şi care suspinau după adunările lui solemne vor fi strânşi laolaltă, vrăjmaşii lor vor fi nimiciţi, iar copiii lor vor fi admiraţi peste tot unde fuseseră de ocară mai înainte. Israel va fi un motiv de laudă printre toate popoarele pământului.

Remarcăm faptul că profeţia lui Ţefania este cu privire la naţiuni şi nu la imperiul naţiunilor, despre care nu se spune nimic şi că relaţiile lui Israel despre care ni se spune în profeţie sunt relaţiile cu Yahve şi nu este avut în vedere nici purtarea poporului faţă de Mesia. Este vorba despre Israel, Ierusalim şi Yahve, iar Hristos este văzut numai având acest ultim caracter. Căile speciale ale lui Dumnezeu pentru imperiul naţiunilor, cele cu privire la misiunea Fiului şi cu iudeii, în urma respingerii Lui, sunt trecute sub tăcere şi este vorba doar de judecata lui Israel din punctul de vedere al relaţiilor lui cu Yahve, împăratul (Ţefania 3:1-5).

Judecata tuturor naţiunilor şi efectul moral al acesteia, ca şi necesitatea absolută a acestei judecăţi din vreme ce Israel nu voia să asculte de Dumnezeu, sunt anunţate în modul cel mai clar, iar scopul lor şi efectul lor practic sunt semnalate mult mai exact decât la vreun alt profet şi sunt însoţite de declaraţia clară, că atunci când Dumnezeu execută judecata asupra naţiunilor strânse împreună, ele vor învăţa o limbă curată şi Îl vor chema. Mesajul adresat rămăşiţei credincioase, caracterul acestui mesaj şi buna plăcere a lui Yahve sunt prezentate într-un mod foarte frumos.